Ziua de odihnă
1 Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. 2 În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.
Facerea omului
4 Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. 5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. 6 Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. 7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Raiul
8 Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden , spre răsărit , și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului. 10 Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. 12 Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion , și piatră de onix. 13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. 14 Numele celui de al treilea este Hidechel . El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Facerea femeii
18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare acela-i era numele. 20 Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. 23 Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’ , pentru că a fost luată din om.” 24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.
Ispitirea femeii
25 Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
1 Astfel au fost sfârșite cerurile, pământul și întreaga lor armată. 2 În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse. El S-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut-o în creație.
Adam și Eva
4 Aceasta este istoria cerurilor și a pământului, când au fost create, în ziua când Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerurile.
5 Pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpului nu încolțise încă, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul, 6 ci un izvor se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. 7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a creat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu. 8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în est, și l-a pus acolo pe omul pe care îl crease. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului.
10 Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe. 11 Numele celui dintâi este Pișon. El înconjura toată țara Havila, unde este aur. 12 Aurul acelei țări este bun. Acolo se găsesc și bedelion și piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea râu este Ghihon. El înconjura toată țara Cuș. 14 Numele celui de-al treilea râu este Hiddekel. El curge în partea de est a Așurului. Al patrulea râu este Eufratul.
15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, 17 dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“.
18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit“. 19 Domnul Dumnezeu a creat din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele. 20 Adam le-a pus nume tuturor vitelor și păsărilor cerului și fiecărei vietăți a câmpului, însă pentru el nu s-a găsit niciun ajutor potrivit. 21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. El a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22 Și, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la Adam. 23 Atunci Adam a zis:
„În sfârșit, aceasta este os din oasele mele
și carne din carnea mea.
Aceasta se va numi «femeie» ,
pentru că a fost luată din bărbat“.
24 De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar ei vor fi un singur trup.
25 Omul și soția lui erau amândoi goi și nu le era rușine.