Uneltirea lui Abimelec
1 Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem, la frații mamei lui, și iată cum le-a vorbit atât lor, cât și la toată familia casei tatălui mamei sale: 2 „Spuneți, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: ‘Este mai bine pentru voi ca șaptezeci de oameni, toți fii ai lui Ierubaal, să stăpânească peste voi sau un singur om să stăpânească peste voi?’ Și aduceți-vă aminte că eu sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră.” 3 Frații mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, și inima lor s-a plecat spre Abimelec, căci își ziceau: „El este frate cu noi.” 4 I-au dat șaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit . Abimelec a cumpărat cu ei pe niște oameni fără căpătâi și neastâmpărați, care au mers după el. 5 A venit în casa tatălui său la Ofra și a ucis pe frații săi, fiii lui Ierubaal, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese. 6 Toți locuitorii din Sihem și toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă și au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul sădit în Sihem.
Pilda lui Iotam
7 Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus și s-a așezat pe vârful muntelui Garizim și iată ce le-a strigat el cu glas tare: „Ascultați-mă, locuitorii Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte! 8 Copacii au plecat să ungă un împărat și să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: ‘Împărățește peste noi!’ 9 Dar măslinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu și a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 10 Și copacii au zis smochinului: ‘Vino, tu, de împărățește peste noi!’ 11 Dar smochinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu dulceața mea și rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 12 Și copacii au zis viței: ‘Vino, tu, și domnește peste noi!’ 13 Dar vița le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu vinul, care înveselește pe Dumnezeu și pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 14 Atunci, toți copacii au zis spinului: ‘Vino, tu, și împărățește peste noi!’ 15 Și spinul a răspuns copacilor: ‘Dacă în adevăr vreți să mă ungeți ca împărat al vostru, veniți și adăpostiți-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin și să mistuie cedrii Libanului.’ 16 Acum, oare cu adevărat și cu toată curăția ați lucrat voi, făcând împărat pe Abimelec? Ați arătat voi bunăvoință față de Ierubaal și de casa lui? V-ați purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v-a făcut-o? 17 Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, și-a pus viața în primejdie și v-a izbăvit din mâna lui Madian, 18 și voi v-ați ridicat împotriva casei tatălui meu, i-ați ucis fiii, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră și ați făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru. 19 Dacă în adevăr și cu toată curăția v-ați purtat voi astăzi față de Ierubaal și casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria voastră și voi să fiți bucuria lui! 20 Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec și să mistuie pe locuitorii din Sihem și casa lui Milo, și un foc să iasă din locuitorii Sihemului și din casa lui Milo și să mistuie pe Abimelec!” 21 Iotam s-a dat înlături și a luat-o la fugă; s-a dus la Beer , unde a locuit departe de fratele său Abimelec.
Sfârșitul rușinos al lui Abimelec
22 Abimelec stăpânise trei ani peste Israel. 23 Atunci, Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului, și locuitorii Sihemului au fost necredincioși lui Abimelec, 24 pentru ca și cruzimea săvârșită cu cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-și ia pedeapsa și sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, și asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să ucidă pe frații săi. 25 Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munților, niște oameni care jefuiau pe toți cei ce treceau pe lângă ei, pe drum. Și lucrul acesta a fost adus la cunoștința lui Abimelec. 26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu frații săi și au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el! 27 Au ieșit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii și au început să se veselească; au intrat în casa dumnezeului lor, au mâncat și au băut și au blestemat pe Abimelec. 28 Și Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec și cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal și nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiți bărbaților lui Hamor , tatăl lui Sihem! De ce să slujim lui Abimelec? 29 Oh, dacă aș fi eu stăpânul acestui popor, aș răsturna pe Abimelec”. Și despre Abimelec zicea: „Strânge-ți oștirea și ieși!” 30 Zebul, cârmuitorul cetății, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, și s-a aprins de mânie. 31 A trimis pe ascuns niște soli la Abimelec ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, și frații lui au venit la Sihem și au răsculat cetatea împotriva ta. 32 Acum, pleacă noaptea, tu și poporul care este cu tine, și stai la pândă în câmp. 33 Dimineața, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetății. Și când Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta, să-i faci ce-ți vor îngădui puterile.” 34 Abimelec și tot poporul care era cu el au plecat noaptea și s-au pus la pândă lângă Sihem, împărțiți în patru cete. 35 Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății. Abimelec și tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la pândă. 36 Gaal a zărit poporul și a zis lui Zebul: „Iată un popor care se pogoară din vârful munților.” Zebul i-a răspuns: „Este umbra munților pe care-i iei drept oameni.” 37 Gaal, luând iarăși cuvântul, a zis: „Este chiar un popor care se pogoară de pe înălțimile țării și o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.” 38 Zebul i-a răspuns: „Unde îți este acum gura cu care ziceai: ‘Cine este Abimelec, ca să-i slujim?’ Nu este oare acesta poporul pe care-l disprețuiai tu? Mergi acum și luptă-te cu el!” 39 Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului și s-a luptat cu Abimelec. 40 Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui și mulți oameni au căzut morți până la intrarea porții. 41 Abimelec s-a oprit la Aruma. Și Zebul a izgonit pe Gaal și pe frații lui, care n-au putut să rămână la Sihem. 42 A doua zi, poporul a ieșit la câmp. Abimelec, căruia i s-a dat de știre, 43 și-a luat ceata, a împărțit-o în trei părți și s-a pus la pândă în câmp. Văzând că poporul ieșea din cetate, s-a sculat împotriva lor și i-a bătut. 44 Abimelec și cetele care erau cu el au pornit înainte și s-au așezat la intrarea porții cetății: două din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în câmp și i-au bătut. 45 Abimelec a bătut cetatea toată ziua, a luat-o și a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărâmat cetatea până la temelie și a presărat sare peste ea. 46 La auzul acestui lucru, toți locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cetățuia casei dumnezeului Berit. 47 S-a dat de știre lui Abimelec că toți locuitorii turnului Sihemnului s-au strâns acolo. 48 Atunci, Abimelec s-a suit pe muntele Țalmon , el și tot poporul care era cu el. A luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat-o și a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Ați văzut ce am făcut? Grăbiți-vă și faceți și voi ca mine.” 49 Și au tăiat fiecare câte o ramură și au mers după Abimelec; au așezat ramurile lângă cetățuie și i-au dat foc, ei și celor ce se aflau în ea. Așa au pierit toți oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbați și femei. 50 Abimelec a pornit împotriva Tebețului. A împresurat Tebețul și l-a luat. 51 În mijlocul cetății era un turn tare, unde au fugit toți locuitorii cetății, bărbați și femei; au încuiat ușile după ei și s-au suit pe acoperișul turnului. 52 Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut și s-a apropiat de ușa turnului ca să-i pună foc. 53 Atunci, o femeie a aruncat o piatră de râșniță pe capul lui Abimelec și i-a sfărâmat țeasta capului. 54 Îndată, el a chemat pe tânărul care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ‘L-a omorât o femeie’.” Tânărul l-a străpuns cu sabia și a murit. 55 Când au văzut bărbații lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. 56 Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucigând pe cei șaptezeci de frați ai lui, 57 și Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit față de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
Abimelek
1 Abimelek, fiul lui Ierub-Baal, s-a dus la Șechem, la frații mamei lui, și le-a vorbit atât lor, cât și întregului clan al familiei tatălui mamei lui, zicând: 2 „Spuneți, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor Șechemului: «Ce este mai bine pentru voi: să stăpânească peste voi șaptezeci de bărbați, toți fii ai lui Ierub-Baal, sau să stăpânească peste voi un singur bărbat? Aduceți-vă aminte că sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră!»“.
3 Frații mamei lui au spus pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor Șechemului, iar inima lor s-a îndreptat spre Abimelek, căci își ziceau: „Este fratele nostru!“. 4 I-au dat lui Abimelek șaptezeci de șecheli de argint din templul lui Baal-Berit, iar acesta a plătit cu ei niște bărbați de nimic și ticăloși, care au mers după el. 5 Apoi a venit la familia tatălui său, în Ofra, și i-a ucis pe o singură piatră pe frații lui, fii ai lui Ierub-Baal, șaptezeci de bărbați. Însă Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal, a scăpat, căci se ascunsese. 6 După aceea, toți locuitorii Șechemului și toți cei din Bet-Milo s-au strâns laolaltă și au venit să-l facă pe Abimelek rege lângă stejarul monumentului care este în Șechem.
Pilda lui Iotam
7 Când l-au înștiințat pe Iotam de lucrul acesta, Iotam s-a dus și s-a așezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo el și-a ridicat glasul și a strigat, zicând: „Ascultați-mă, locuitori ai Șechemului, ca și Dumnezeu să vă asculte pe voi!
8 Copacii au plecat să ungă un rege peste ei și i-au zis măslinului: «Domnește peste noi!». 9 Dar măslinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu uleiul meu, prin care sunt onorați Dumnezeu și oamenii, și să merg să mă legăn peste copaci?».
10 Apoi copacii i-au zis smochinului: «Vino tu și domnește peste noi!». 11 Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceața mea și roadele mele cele bune și să merg să mă legăn peste copaci?».
12 Atunci copacii i-au zis viței: «Vino tu și domnește peste noi!». 13 Dar vița le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu vinul, care aduce bucurie lui Dumnezeu și oamenilor, și să merg să mă legăn peste copaci?».
14 Atunci toți copacii i-au zis spinului: «Vino tu și domnește peste noi!». 15 Spinul le-a răspuns copacilor: «Dacă vreți cu adevărat să mă ungeți ca rege al vostru, veniți și adăpostiți-vă la umbra mea, dar dacă nu vreți, atunci să iasă foc din spin și să ardă cedrii Libanului!».
16 Oare cu credincioșie și integritate ați lucrat voi când l-ați numit rege pe Abimelek? V-ați purtat voi bine cu Ierub-Baal și familia lui? Și oare i-ați făcut voi după cum merita? 17 Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, și-a riscat viața și v-a eliberat din mâna lui Midian. 18 Dar voi v-ați ridicat astăzi împotriva familiei tatălui meu și i-ați ucis fiii, șaptezeci de bărbați, pe o singură piatră. Apoi l-ați numit rege peste locuitorii Șechemului pe Abimelek, fiul slujitoarei lui, pentru că este fratele vostru. 19 Dacă ați lucrat astăzi cu credincioșie și integritate față de Ierub-Baal și familia lui, atunci bucurați-vă de Abimelek și el să se bucure de voi! 20 Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelek și să-i nimicească pe locuitorii Șechemului și pe cei din Bet-Milo! Și să iasă foc din locuitorii Șechemului și din Bet-Milo ca să-l nimicească pe Abimelek!“.
21 Apoi Iotam a fugit, a scăpat și s-a dus la Beer. Și a locuit acolo, departe de fața lui Abimelek, fratele său.
Dumnezeu pune capăt răutății lui Abimelek
22 Abimelek domnea peste Israel de trei ani. 23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek și locuitorii Șechemului și, astfel, locuitorii Șechemului l-au trădat pe Abimelek, 24 pentru ca violența comisă față de cei șaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată, iar sângele lor să fie astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i-a ucis, precum și asupra locuitorilor Șechemului, care l-au ajutat pe acesta să-și ucidă frații. 25 Locuitorii Șechemului au pus la pândă pe vârfurile munților niște oameni care-i jefuiau pe drumeții ce treceau pe lângă ei. Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta.
26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit împreună cu frații lui și a trecut în Șechem. Locuitorii Șechemului s-au încrezut în el. 27 El și oamenii lui au ieșit la câmp, le-au cules viile, au stors strugurii, apoi au dat un ospăț. Ei au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelek. 28 Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek și cine este Șechem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal și nu este Zebul supraveghetorul lui? Este mai bine să slujiți oamenilor lui Hamor, tatăl lui Șechem. De ce să-i slujim lui Abimelek ? 29 Ah, dacă ar pune cineva poporul acesta în mâna mea! L-aș răsturna pe Abimelek!“. Iar despre Abimelek zicea: „Înmulțește-ți armata și ieși!“.
30 Zebul, conducătorul cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și s-a mâniat. 31 A trimis pe ascuns niște mesageri la Abimelek, zicând: „Iată că Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu frații săi au venit la Șechem și răscoală cetatea împotriva ta. 32 Ridică-te noaptea împreună cu poporul care este cu tine și stai la pândă în câmp. 33 Apoi să te scoli dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui, și să te năpustești asupra cetății. Iată că Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta. Să le faci după cum vei putea“.
34 Abimelek și tot poporul care era cu el s-au ridicat noaptea și s-au pus la pândă în patru cete lângă Șechem. 35 Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății, Abimelek și poporul care era cu el au ieșit din ascunzătoare.
36 Când a văzut poporul, Gaal i-a zis lui Zebul:
‒ Iată un popor care coboară dinspre vârfurile munților.
Zebul i-a răspuns:
‒ Ceea ce vezi este umbra munților, nu oameni.
37 Însă Gaal a zis din nou:
‒ Iată, chiar este un popor care vine în jos dinspre centrul țării, iar o ceată vine pe drumul dinspre Stejarul prezicătorilor.
38 Atunci Zebul i-a zis:
‒ Unde îți este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să-i slujim?“. Oare nu este acesta poporul pe care l-ai disprețuit? Ieși acum și luptă-te cu el!
39 Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Șechemului și s-a luptat cu Abimelek. 40 Abimelek l-a urmărit, dar acesta a reușit să fugă dinaintea lui. Mulți au căzut răpuși până spre intrarea porții. 41 Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i-a alungat pe Gaal și pe frații lui, astfel că n-au mai rămas în Șechem.
42 A doua zi, când poporul a ieșit la câmp, Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta. 43 Și-a luat oamenii, i-a împărțit în trei cete și au stat la pândă în câmp. După ce s-a uitat și a văzut că poporul ieșise din cetate, s-a ridicat împotriva lui și l-a atacat. 44 Abimelek și cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porții cetății. Două din cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp și i-au ucis. 45 Abimelek s-a luptat împotriva cetății toată ziua aceea. După ce a cucerit-o, a ucis poporul care era în ea, a dărâmat cetatea și a împrăștiat sare peste ea.
46 Când au auzit acest lucru, toți locuitorii turnului Șechemului au intrat într-un refugiu din templul lui El-Berit. 47 Abimelek a fost înștiințat că toți locuitorii turnului Șechemului s-au adăpostit acolo. 48 Abimelek și tot poporul care era cu el s-au urcat pe muntele Țalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac și a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Ați văzut ce am făcut eu; faceți și voi la fel!“. 49 Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă și l-a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu și i-au dat foc atât lui, cât și oamenilor dinăuntru. Așa au murit toți oamenii din turnul Șechemului, aproape o mie de bărbați și femei.
50 După aceea, Abimelek a înaintat împotriva Tebețului, l-a asediat și l-a cucerit. 51 În mijlocul cetății era un turn fortificat. Locuitorii cetății, bărbați și femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru și se urcaseră pe acoperișul turnului. 52 Abimelek a ajuns până la turn și l-a asediat. Când s-a apropiat de ușa turnului ca să-i dea foc, 53 o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek și i-a crăpat craniul. 54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine: «L-a ucis o femeie»“. Slujitorul său l-a străpuns, și el a murit. 55 Când oamenii lui Israel au văzut că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.
56 Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când și-a ucis cei șaptezeci de frați. 57 Și tot răul făcut de oamenii Șechemului, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.