Idolii și Domnul
1 „Ascultați Cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! 2 Așa vorbește Domnul: ‘Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3 Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea; 4 îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5 Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți și nu vorbesc; sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ” 6 „Niciunul nu este ca Tine , Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. 7 Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama, căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine. 8 Toți, laolaltă, sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn! 9 Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. 10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia lui.” 11 „Așa să le vorbiți: ‘Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ și de sub ceruri. 12 Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. 13 La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui. 14 Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei; 15 sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri când va veni pedeapsa. 16 Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui –, Domnul oștirilor este Numele Lui’.”
Apropierea pedepsei
17 „Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare! 18 Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, de data aceasta voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape, ca să simtă.’ 19 ‘Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi! 20 Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele! 21 Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul, pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele. 22 Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali. 23 Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă. 24 Pedepsește-mă, Doamne , dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești! 25 Varsă-Ți urgia peste neamurile care nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința’.”
Denunțarea idolatriei
1 Ascultați cuvântul pe care vi-l spune Domnul, Casă a lui Israel: 2 „Așa vorbește Domnul:
«Nu învățați calea națiunilor
și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor,
chiar dacă națiunile se înspăimântă de ele.
3 Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune.
El taie un copac din pădure
și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.
4 Îl împodobește cu argint și aur
și îl fixează cu ciocane și cuie
ca astfel să nu se clatine.
5 Ca niște sperietori pe un teren cu castraveți,
idolii lor nu pot vorbi.
Ei sunt purtați de alții,
căci nu pot merge.
Nu vă temeți de ei,
căci nu vă pot face niciun rău
și nu sunt în stare să vă facă niciun bine»“.
6 Niciunul nu este ca Tine, Doamne!
Tu ești mare
și Numele Tău este măreț în putere.
7 Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al națiunilor?
Ție Ți se cuvine teama !
Căci printre toți înțelepții națiunilor
și în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8 Dar ei sunt nebuni și proști;
învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.
9 Argintul bătut este adus din Tarșiș
și aurul din Ufaz;
Ceea ce au făcut meșterul și rafinorul
este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu;
toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.
10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic.
Când El Se mânie, pământul se cutremură
și națiunile nu pot suporta indignarea Lui.
11 „De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri»“.
12 El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La auzirea glasului Lui, urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
14 Orice om este prost, fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine cu idolul lui.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n-au nicio suflare în ele.
15 Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
16 Dar Dumnezeu , partea de moștenire a lui Iacov, nu este precum aceștia,
căci El este Cel Ce a creat totul,
iar Israel este seminția moștenirii Lui –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
Iminența exilului
17 Adună-ți lucrurile din țară,
tu care ești sub asediu,
18 căci așa vorbește Domnul:
„Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în țară;
voi aduce suferință peste ei
ca să poată fi prinși“.
19 Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala
și trebuie s-o îndur“.
20 Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine și nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăși cortul
și să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
și nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au prosperat
și li s-au împrăștiat toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din țara de nord,
ca să prefacă cetățile lui Iuda într-o pustietate,
într-o vizuină de șacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23 Știu, Doamne, că nu depinde de om calea lui,
nici nu depinde de om
când umblă să-și îndrepte pașii.
24 Disciplinează-mă, Doamne,
dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ți furia asupra națiunilor
care nu Te cunosc,
și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău.
Căci ele l-au devorat pe Iacov;
l-au devorat, l-au distrus
și i-au pustiit locuința.