1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și Astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.” 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit în pustie și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod.” 9 „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” 10 „Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” 11 „Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun. 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine.” „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.” 14 „Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu, și voi fi mântuit, căci Tu ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: ‘Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!’ 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine , dar să nu fiu rușinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i cu o îndoită urgie!”
Sfințirea Sabatului
19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda, și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama , în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit părinților voștri.» 23 Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 «Dacă Mă veți asculta în adevăr, zice Domnul, și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călări pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi , ca să aducă arderi-de-tot și jertfe , să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge»’.”
Păcatul lui Iuda
1 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăblița inimii lor
și pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar și copiii lor își amintesc
de altarele lor și de așerele ,
de lângă copacii verzi
și de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din țară,
bogăția ta și toate comorile tale
le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale,
din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău.
4 Din vina ta vei pierde moștenirea
pe care ți-o dădusem.
Te voi face să slujești dușmanilor tăi
într-o țară pe care nu o cunoști,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna“.
5 Așa vorbește Domnul:
„Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor puterea lui
și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul.
6 El este ca un arbust în deșert,
care nu vede venind fericirea.
El locuiește în locurile arse ale deșertului,
într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
și a cărui încredere este Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape,
care își întinde rădăcinile spre râu.
El nu se teme de căldură
și frunzișul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
și nu încetează să aducă rod.
9 Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile
și este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?
10 Eu, Domnul, cercetez inima
și mă uit în adâncul ființei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.
11 Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le-a ouat,
așa este omul care câștigă bogății pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun“.
12 Tron glorios, înălțat de la început,
loc al Sfântului nostru Lăcaș!
13 Doamne, Speranța lui Israel!
Toți cei ce Te părăsesc vor fi făcuți de rușine!
Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scriși pe pământ,
căci L-au părăsit pe Domnul,
Izvorul apelor vii!
14 Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat!
Mântuiește-mă, și voi fi mântuit,
căci Tu ești lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
„Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!“.
16 Iar eu, ca să Te urmez,
nu m-am grăbit să încetez a fi păstor
și Tu știi că n-am dorit o zi în care nu este vindecare.
Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale.
17 De aceea, nu fi un motiv de groază pentru mine,
căci Tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii.
18 Fie ca persecutorii mei să fie rușinați,
iar eu să nu fiu dat de rușine!
Fie ca ei să se înspăimânte,
iar eu să nu mă înspăimânt!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobește-i de două ori mai mult.
Imperativul sfințirii Sabatului
19 Domnul mi-a zis astfel: „Du-te și stai la Poarta Fiilor Poporului, prin care intră și ies regii lui Iuda, și la toate celelalte porți ale Ierusalimului 20 și spune-le: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: ‘Aveți grijă să nu cumva să purtați vreo povară în ziua de Sabat și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre vreo povară în ziua de Sabat și să nu faceți nicio lucrare, ci să sfințiți ziua de Sabat, așa cum le-am poruncit strămoșilor voștri. 23 Ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea la cuvintele Mele, ci s-au încăpățânat să nu asculte și să nu primească îndrumarea. 24 Voi însă, dacă Mă veți asculta cu atenție, zice Domnul, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua de Sabat, dacă veți sfinți ziua de Sabat și nu veți face nicio lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porțile acestei cetăți vor intra regi și prinți care stau pe tronul lui David. Ei și prinții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor veni în care și călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, de la munte și din Neghev, cei ce aduc la Casa Domnului arderi-de-tot și jertfe, daruri de mâncare și tămâie și cei ce aduc jertfe de mulțumire. 27 Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua de Sabat, să nu purtați nicio povară și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va distruge palatele Ierusalimului și care nu va fi stins’»“.