1 ‘Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2 Dacă vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr , cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El și se vor făli cu El 3 Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: «Desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați între spini! 4 Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutății faptelor voastre!»
O năvălire străină
5 Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: «Sunați din trâmbiță în țară!» Strigați în gura mare și ziceți: «Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite!» 6 Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea și un mare prăpăd. 7 Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiiască țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele.’ 8 De aceea, acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9 ‘În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți și prorocii uimiți.’ 10 Eu am zis: ‘Ah, Doamne, Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: «Veți avea pace!» Și totuși sabia le amenință viața.’ 11 În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: ‘Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe grâul. 12 Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!’ 13 ‘Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți! – 14 Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15 Căci un glas care pornește de la Dan și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim.’ 16 ‘Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17 Ca cei ce păzesc un ogor , ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea’, zice Domnul. 18 ‘Acesta este rodul căilor și faptelor tale , este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă. 19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. 20 Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21 Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiței?’ 22 ‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.’ 23 ‘Mă uit la pământ , și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24 Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină! 25 Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor au fugit! 26 Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!’ 27 Căci așa vorbește Domnul: ‘Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. 28 Din pricina aceasta țara este în jale și cerurile sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce. 29 La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30 Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulimeni ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc și vor să-ți ia viața. 31 Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!»’
1 „Dacă te vei întoarce, Israel“,
zice Domnul,
„dacă te vei întoarce la Mine,
dacă vei îndepărta spurcăciunile tale dinaintea Mea
și nu vei mai rătăci,
2 dacă vei jura: «Viu este Domnul!»,
făcând lucrul acesta cu credincioșie,
cu judecată și cu dreptate,
atunci națiunile vor fi binecuvântate în El
și se vor lăuda cu El.
3 Căci așa vorbește Domnul, bărbaților din Iuda și din Ierusalim:
«Desțeleniți-vă un teren nou
și nu semănați între spini!
4 Tăiați-vă împrejur pentru Domnul,
circumcideți-vă inimile,
bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului,
ca nu cumva să izbucnească furia Mea ca un foc
și să ardă, fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutății faptelor voastre.
Invazie din nord
5 Anunțați în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți:
‘Sunați din trâmbiță în țară!’.
Strigați în gura mare și ziceți:
‘Strângeți-vă și să mergem în cetățile fortificate!’.
6 Înălțați un steag îndreptat spre Sion!
Fugiți și nu vă opriți!
Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea
și un mare prăpăd!»“.
7 Leul a ieșit din tufișul său
și cel ce distruge națiunile a pornit la drum.
El a ieșit din locul său
ca să prefacă țara într-un deșert.
Cetățile tale vor zăcea în ruină,
fără niciun locuitor.
8 De aceea, înfășurați-vă mijlocul cu pânză de sac,
jeliți și gemeți,
căci mânia Domnului
nu s-a îndepărtat de la noi.
9 „În ziua aceea“, zice Domnul,
„regele și conducătorii își vor pierde curajul,
preoții vor fi îngroziți
și profeții vor rămâne înmărmuriți“.
10 Eu am zis:
‒ O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“. Iată că sabia este la gâtul lor!
11 ‒ În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile golașe ale deșertului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească. 12 Totuși, un vânt și mai puternic va veni de la Mine. Acum însă Îmi voi rosti judecățile împotriva lor.
13 Iată, nimicitorul înaintează ca norii,
carele lui sunt ca o vijelie,
iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.
Vai de noi, căci vom fi distruși!
14 Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii salvat!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15 Căci o voce strigă din Dan
și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.
16 „Aduceți aminte națiunilor lucrul acesta!
Iată, vestiți în Ierusalim
că niște asediatori vin dintr-o țară îndepărtată
și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.
17 Ca paznicii unui teren, așa înconjoară ei Ierusalimul ,
căci s-a răzvrătit împotriva Mea“,
zice Domnul.
18 „Căile și faptele tale
au adus acestea asupra ta.
Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta.
Ce amară este
și cum te pătrunde până în inimă!“
19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc de durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcnește inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței
și strigătul de război.
20 Se vestește dărâmare după dărâmare,
căci toată țara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate deodată,
iar acoperișul într-o clipă.
21 Până când voi vedea steagul
și voi auzi sunetul trâmbiței?
22 „Cei din poporul Meu sunt nebuni;
ei nu Mă cunosc.
Sunt niște copii fără minte,
lipsiți de discernământ.
Sunt pricepuți să facă răul;
nu știu să facă binele“.
23 Mă uit la pământ
și iată că este pustiu și gol.
Mă uit la ceruri
și iată că lumina lor nu mai este.
24 Mă uit la munți
și iată că ei se cutremură,
iar toate dealurile se clatină.
25 Mă uit și iată că nu mai este niciun om
și toate păsările cerului au fugit.
26 Mă uit și iată că livada este un pustiu,
iar toate cetățile ei sunt dărâmate
înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui.
27 Căci așa vorbește Domnul:
„Toată țara va fi pustiită,
însă n-o voi distruge complet.
28 Din cauza aceasta pământul va boci,
iar cerurile de sus se vor întuneca.
Eu am vorbit și am plănuit aceasta!
Nu-Mi pare rău și nici nu Mă voi răzgândi!“.
29 La vuietul călăreților și la strigătul arcașilor,
toți cei din cetăți o iau la fugă,
se ascund în păduri
și se urcă pe stânci.
Toate cetățile sunt părăsite
și nimeni nu mai locuiește în ele.
30 Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în haine stacojii,
te vei împodobi cu giuvaiere de aur
și îți vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseța!
Iubiții tăi te disprețuiesc
și vor să-ți ia viața.
31 Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii,
strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului, care răsuflă greu
și își întinde mâinile, zicând :
„Vai de mine! Căci mi-e sufletul epuizat
din cauza ucigașilor!“.