1 Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeei un vânt nimicitor. 2 Trimit împotriva Babilonului niște vânturători care-l vor vântura și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui în ziua nenorocirii. 3 Să se întindă arcul împotriva celui ce își întinde arcul, împotriva celui ce se mândrește în platoșa lui! Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvârșire toată oștirea lui! 4 Să cadă uciși în țara haldeenilor, străpunși de lovituri pe ulițele Babilonului! 5 Căci Israelul și Iuda nu sunt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel. 6 Fugiți din Babilon și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui. 7 Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie. 8 Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l , aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!” 9 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri și se înalță până la nori.” 10 „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.” 11 „Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12 Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărâre și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.” 13 „Ție , care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!” 14 Domnul oștirilor a jurat pe Sine Însuși: „Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta.” 15 El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui. 16 De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. 17 Atunci, orice om se vede cât este de prost cu știința lui, orice argintar rămâne rușinat de chipurile lui cioplite, căci idolii lui nu sunt decât minciună și n-au nicio suflare în ei! 18 Sunt o nimica toată și o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârșire! 19 Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui. 20 „Tu Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine. 21 Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui; 22 prin tine am sfărâmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân și pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr și pe fată. 23 Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori și pe căpeteniile lui. 24 Dar acum, voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeei tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voștri, zice Domnul. 25 Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface într-un munte aprins. 26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi o dărâmătură veșnică”, zice Domnul… 27 „Înălțați un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite! 28 Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cârmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui și toată țara de sub stăpânirea lor! 29 Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele! 31 Se întâlnesc alergătorii , se încrucișează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părțile, 32 că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc și oamenii de război, îngroziți.” 33 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele : încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului.” 34 „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat , m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump și m-a izgonit. 35 Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului”, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeei”, zice Ierusalimul. 36 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, îți voi apăra pricina și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului și-i voi usca izvorul. 37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură și nu va mai avea locuitori. 38 Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei. 39 Când vor fi încălziți de vin, le voi da să bea și-i voi îmbăta , ca să se veselească și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul. 40 Îi voi pogorî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi. 41 Cum s-a luat Șeșacul ! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42 Marea s-a înălțat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulțimea valurilor sale. 43 Cetățile lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece. 44 Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul Babilonului va cădea! 45 Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46 Să nu vi se tulbure inima și nu vă înspăimântați de zvonurile care se răspândesc în țară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni silnicia și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului. Atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui. 48 Cerurile și pământul , cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui”, zice Domnul. 49 „Chiar și Babilonul va cădea, o, morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara. 50 Cei care ați scăpat de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pământul depărtat, gândiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre!” 51 „Ne rușinam când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine când au venit niște străini în Sfântul Locaș al Casei Domnului.” 52 „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălța până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul… 54 Răsună strigăte din Babilon și un mare prăpăd în țara haldeenilor. 55 Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57 „Și anume, voi îmbăta pe voievozii și înțelepții lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi”, zice Împăratul , al cărui Nume este Domnul oștirilor. 58 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba și neamurile se trudesc pentru foc!” 59 Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș. 60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61 Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea 62 și să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit și că n-are să mai fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ 63 Și când vei isprăvi citirea cărții acesteia, să legi de ea o piatră și s-o arunci în Eufrat 64 și să zici: ‘Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor cădea sleiți de puteri!’ ”
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
1 Așa vorbește Domnul:
„Iată, voi stârni un vânt distrugător împotriva Babilonului
și împotriva locuitorilor din Leb-Kamai.
2 Voi trimite împotriva Babilonului niște străini
care îl vor vântura și-i vor goli țara.
Ei o vor ataca din toate părțile
în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui ce-și întinde arcul
și împotriva celui ce se mândrește cu armura lui!
Nu-i cruțați pe tinerii lui!
Dați-i toată armata să fie nimicită!
4 Vor cădea uciși în țara caldeenilor,
străpunși pe străzile ei.
5 Căci Israel și Iuda nu sunt părăsite de Dumnezeul lor,
de Domnul Oștirilor,
fiindcă țara caldeenilor este plină de vină
înaintea Sfântului lui Israel.
6 Fugiți din Babilon!
Scăpați-vă viața,
ca nu cumva să fiți nimiciți din cauza nelegiuirii lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
și El îl va răsplăti după meritele lui.
7 Babilonul a fost un pahar de aur în mâna Domnului,
care îmbăta întregul pământ.
Națiunile au băut din vinul lui
și de aceea au înnebunit.
8 Babilonul va cădea deodată și va fi zdrobit.
Gemeți pentru el!
Aduceți balsam pentru rana lui;
poate va putea fi vindecată!
9 Am încercat să vindecăm Babilonul,
dar nu s-a vindecat.
Părăsiți-l și să mergem fiecare în țara lui,
căci judecata lui ajunge până la ceruri
și se înalță până la nori“.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
Să mergem și să vestim în Sion
lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!
11 Ascuțiți-vă săgețile
și umpleți-vă tolbele!
Domnul a stârnit duhul regilor Mediei,
pentru că planul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicați un steag împotriva zidurilor Babilonului!
Întăriți paza, puneți străjeri,
pregătiți o ambuscadă!
Căci Domnul a făcut un plan
și va duce la îndeplinire
ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ție, care locuiești lângă ape multe
și ai mari bogății,
ți-a venit sfârșitul,
iar firul vieții tale a ajuns la capăt.
14 Domnul Oștirilor a jurat pe Sine Însuși:
„Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
și ei vor înălța strigăte de victorie asupra ta“.
15 El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La auzirea glasului Lui, urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
17 Orice om este prost, fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine cu idolul lui.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n-au nicio suflare în ele.
18 Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Dumnezeu, partea de moștenire a lui Iacov, nu este precum aceștia,
căci El este Cel Ce a creat totul,
chiar și seminția moștenirii Lui –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
20 „Tu ești buzduganul Meu,
arma Mea de luptă.
Cu tine zdrobesc națiuni
și distrug împărății.
21 Cu tine zdrobesc calul și călărețul.
Cu tine zdrobesc carul și conducătorul lui.
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat și pe femeie,
pe bătrân și pe copil,
pe tânăr și pe fecioară.
23 Cu tine zdrobesc pe păstor și turma lui.
Cu tine zdrobesc pe plugar și perechea lui de boi.
Cu tine îi zdrobesc pe guvernatori și pe conducători.
24 Înaintea ochilor voștri voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion“, zice Domnul.
25 „Iată, sunt împotriva ta, munte distrugător,
care distrugeai întregul pământ“,
zice Domnul.
„Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
te voi rostogoli de pe stânci
și te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
nici pietre pentru temelie,
căci vei ajunge o pustietate veșnică“,
zice Domnul.
27 „Ridicați un steag în țară!
Sunați din trâmbiță printre națiuni!
Puneți deoparte națiunile împotriva lui!
Chemați împotriva lui regatele
Araratului, Miniului și Așchenazului.
Numiți un comandant împotriva lui!
Trimiteți împotriva lui cai,
asemenea unui roi de lăcuste.
28 Puneți deoparte națiunile împotriva lui:
pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toți conducătorii lor
și toate țările aflate sub stăpânirea lor.
29 Pământul se cutremură și se zvârcolește,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc.
El va preface țara Babilonului într-un pustiu
și nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta;
ei rămân în fortărețele lor.
Puterea le este sleită
și au ajuns ca niște femei.
Locuințele lor sunt arse
și zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol,
mesager după mesager,
aleargă să-l anunțe pe împăratul Babilonului
că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate,
că mlaștinile cu trestii sunt arse
și că războinicii sunt îngroziți“.
33 Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
în perioada când a fost netezită:
încă puțin și vine vremea secerișului“.
34 Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a devorat:
m-a stors de vlagă,
m-a făcut un vas gol.
M-a înghițit ca un monstru,
și-a umplut pântecul cu bunătățile mele
și apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violența folosită împotriva mea
și împotriva rudelor mele
să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
Fie ca sângele meu să se răsfrângă
asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.
36 De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, îți voi apăra cauza
și te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
și-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
o vizuină de șacali,
un motiv de groază și de fluierat,
un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toți vor rage ca niște lei,
vor mârâi ca niște pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri,
le voi pregăti un ospăț
și-i voi îmbăta,
ca să strige de bucurie
și să adoarmă apoi somnul cel de veci
și să nu se mai trezească“,
zice Domnul.
40 „Îi voi coborî
ca pe niște miei la măcelărie,
ca pe niște berbeci și țapi.
41 Cum a fost cucerit Șeșakul,
cum a fost capturat motivul de laudă
al întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul
un motiv de groază printre națiuni!
42 Marea s-a înălțat peste Babilon;
a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetățile lui au devenit pustii,
un pământ uscat și deșertic,
o țară în care nu mai locuiește nimeni
și pe unde nu mai trece niciun fiu al omului.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
și îi voi smulge din gură ceea ce a înghițit.
Națiunile nu vor mai curge spre el,
și zidul Babilonului se va prăbuși.
45 Ieși din mijlocul lui, popor al Meu!
Fiecare să fugă
și să-și scape viața
din calea mâniei Domnului!
46 Să nu cumva să vi se descurajeze inima
sau să vă temeți de vestea care se aude în țară.
Căci anul acesta vine o veste,
iar anul următor o altă veste.
Va fi violență în țară,
iar un stăpânitor va fi împotriva altui stăpânitor.
47 De aceea, iată, vin zile
când voi pedepsi chipurile cioplite
ale Babilonului.
Toată țara va fi acoperită de rușine
și toți cei răniți vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerurile și pământul și tot ce cuprind ele
vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord îl vor ataca nimicitorii“,
zice Domnul.
49 „Babilonul trebuie să cadă
din cauza celor uciși ai lui Israel,
tot așa cum și cei uciși de pe întreg pământul
au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care ați scăpat de sabie,
plecați și nu întârziați!
Amintiți-vă de Domnul, de la depărtare,
și să-și găsească loc Ierusalimul în inima voastră!“
51 Suntem rușinați, căci am auzit insulta.
Rușinea ne-a acoperit fețele,
pentru că niște străini au intrat
în sanctuarele Casei Domnului.
52 „Dar iată, vin zile“, zice Domnul,
„când îi voi pedepsi chipurile cioplite,
și în toată țara lui
vor geme răniții.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălța până la cer
și chiar dacă și-ar fortifica înălțimile,
tot voi trimite nimicitorii împotriva lui“,
zice Domnul.
54 „Un strigăt răsună din Babilon.
Zgomotul unui mare prăpăd
se aude din țara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul
și va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca niște ape mari
și zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
vitejii lui vor fi capturați
și arcurile lor vor fi zdrobite.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplătește.
El, cu siguranță, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii și pe înțelepții lui,
pe guvernatori, pe ofițeri și pe viteji,
iar ei vor adormi pe vecie și nu se vor mai trezi,
zice Împăratul,
al Cărui Nume este Domnul Oștirilor“.
58 Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
iar porțile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
și națiunile muncesc doar pentru foc“.
59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredințat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă.) 60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. 61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citești toate aceste cuvinte cu voce tare. 62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc și că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni o pustietate pe vecie». 63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră și aruncă-l în mijlocul Eufratului. 64 Apoi să spui: «Așa se va scufunda Babilonul și nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios»“.
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.