Propășirea lui Iov
1 Era în țara Uț un om care se numea Iov . Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău. 2 I s-au născut șapte fii și trei fete. 3 Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului. 4 Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei. 5 Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot . Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.
Satana cere să se atingă de Iov
6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. 7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.” 9 Și Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă țara. 11 Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.” 12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.”
Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
Răbdarea lui Iov
13 Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut, 14 a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei. 15 Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” 16 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” 17 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” 18 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. 19 Și deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colțuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre.” 20 Atunci, Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat 21 și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat . Binecuvântat fie Numele Domnului!” 22 În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Prolog
1 Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2 I s-au născut șapte fii și trei fete. 3 El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Estului. 4 Fiii lui obișnuiau să meargă unii la alții și să țină, pe rând, câte un ospăț în casa fiecăruia. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5 Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea. El se scula dimineață devreme și aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor“. Așa făcea Iov în fiecare zi.
Primul necaz al lui Iov
6 Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor.
7 Domnul l-a întrebat pe Satan:
‒ De unde vii?
Satan i-a răspuns Domnului și a zis:
‒ De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe întinsul lui.
8 Domnul l-a întrebat pe Satan:
‒ Te-ai uitat la slujitorul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.
9 Atunci Satan I-a răspuns Domnului și a zis:
‒ Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s-au înmulțit în țară. 11 Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.
12 Domnul i-a zis lui Satan:
‒ Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ți întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13 Într-o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15 niște șabeeni s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 16 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i-a nimicit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei cete, au năvălit, ți-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre deșert, a izbit în cele patru colțuri ale casei și, astfel, casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“.
20 Atunci Iov s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia și și-a ras capul. Apoi s-a aruncat la pământ, s-a închinat 21 și a zis:
„Gol am ieșit din pântecul mamei mele
și gol mă voi întoarce în pământ!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“.
22 În toate acestea Iov n-a păcătuit și n-a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.