1 Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă așteaptă mormântul .
2 Sunt înconjurat de batjocoritori,
și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta.
Altfel cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5 Cine dă pe prieteni să fie prădați,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 M-a făcut de basmul oamenilor
și ca unul pe care-l scuipi în față!
7 Ochiul mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta,
și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9 Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,
cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10 Dar voi, toți, întoarceți-vă ,
veniți iarăși cu cuvântările voastre,
și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept.
11 Ce! Mi s-au dus zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12 Și ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a și venit!
13 Când Locuința morților o aștept ca locuință,
când în întuneric îmi voi înălța culcușul;
14 când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’
Și viermilor: ‘Voi sunteți mama și sora mea!’
15 Unde mai este atunci nădejdea mea?
Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
16 Ea se va pogorî cu mine la porțile Locuinței morților,
când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.”
1 Duhul meu este zdrobit;
zilele mele se sting;
mă așteaptă mormintele.
2 Nu sunt batjocoritori în jurul meu?
Ochii mei trebuie să privească la răzvrătirea lor.
3 Te rog, pledează pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4 Pentru că le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă,
de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5 Copiilor celui ce-și trădează prietenii pentru câștig,
li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de batjocură printre oameni,
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7 Ochii mi se-ntunecă de durere
și toate părțile trupului meu sunt ca o umbră.
8 Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9 Totuși, cel drept își va menține calea,
și cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10 Cât despre voi toți, întoarceți-vă, veniți acum !
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit,
chiar și dorințele inimii mele.
12 Oamenii aceștia fac din noapte zi,
iar în prezența întunericului zic : «Lumina este aproape!».
13 Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14 dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16 Va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“.