Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire.
Dar suferința îmi înăbușă suspinele.
3 Oh, dacă aș ști unde să-L găsesc,
dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4 mi-aș apăra pricina înaintea Lui,
mi-aș umple gura cu dovezi!
5 Aș ști ce poate să răspundă,
aș vedea ce are să-mi spună.
6 Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu, ci m-ar asculta negreșit.
7 Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,
și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dar , dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;
dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9 dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;
dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10 Dar El știe ce cale am urmat
și, dacă m-ar încerca , aș ieși curat ca aurul.
11 Piciorul meu s-a ținut de pașii Lui;
am ținut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.
12 N-am părăsit poruncile buzelor Lui;
mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
13 Dar hotărârea Lui este luată. Cine i se va împotrivi?
Ce-I dorește sufletul, aceea face.
14 El Își va împlini dar planurile față de mine
și va mai face și multe altele.
15 De aceea tremur înaintea Lui
și, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16 Dumnezeu mi-a tăiat inima,
Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17 Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește,
nici negura în care sunt înfășurat.
Răspunsul lui Iov
1 Iov a răspuns și a zis:
2 „Și astăzi plângerea mea este tot amară!
Mâna mea se străduiește din greu
să-mi oprească geamătul.
3 O, de-aș ști unde să-L găsesc,
de m-aș putea apropia de Locuința Lui!
4 Mi-aș aduce cauza înaintea Lui,
mi-aș umple gura cu dovezi.
5 Aș afla ce mi-ar răspunde
și aș înțelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune El oare cu marea Sa putere?
Nu! El mă va asculta cu siguranță.
7 Acolo, un om drept și-ar putea aduce cauza înaintea Lui
și aș fi achitat astfel, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.
8 Iată, merg spre est, dar El nu este acolo;
merg spre vest, dar nu-L observ.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc;
când Se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El știe calea pe care o urmez;
când mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11 Piciorul meu s-a ținut de pașii Săi;
am păzit calea Sa și nu m-am abătut de la ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale;
am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea de hrană zilnică.
13 Dar El este Unul Singur.
Cine Îl va face să Se răzgândească?
El face ce-I dorește sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine
și va mai face multe altele.
15 De aceea sunt înspăimântat de prezența Lui;
când mă gândesc la lucrul acesta , mă îngrozesc de El.
16 Dumnezeu mi-a înmuiat inima,
Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17 Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care-mi acoperă fața.