Iov, mai înainte
1 Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
2 „Oh, cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3 când candela Lui strălucea deasupra capului meu
și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4 Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6 când mi se scăldau pașii în smântână
și stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății
și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9 Mai-marii își opreau cuvântările
și își puneau mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea
și li se lipea limba de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor
și pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban.
15 Orbului îi eram ochi
și șchiopului, picior.
16 Celor nenorociți le eram tată
și cercetam pricina celui necunoscut.
17 Rupeam falca celui nedrept
și-i smulgeam prada din dinți.
18 Atunci ziceam: ‘În cuibul meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat
și arcul îmi va întineri în mână.’
21 Oamenii mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
și cuvântul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23 Mă așteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24 Când li se înmuia inima, le zâmbeam,
și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
ca un mângâietor lângă niște întristați.
Răspunsul final al lui Iov
1 Iov și-a continuat discursul și a zis:
2 „Ce n-aș da să fiu ca în lunile din trecut,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3 când candela Lui strălucea peste capul meu,
și, prin lumina Lui, umblam în întuneric,
4 ca atunci când eram în zilele mele de prosperitate,
când sfatul lui Dumnezeu era peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine,
când copiii mei erau în jurul meu,
6 când mi se scăldau pașii în smântână,
iar stânca turna lângă mine pârâuri de ulei.
7 Când ieșeam la poarta cetății,
când îmi pregăteam scaunul în piață,
8 cei tineri mă vedeau și se trăgeau înapoi,
iar cei în vârstă se ridicau și rămâneau în picioare,
9 conducătorii se opreau din vorbit
și-și puneau mâna la gură,
10 glasul conducătorilor amuțea
și li se lipea limba de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea mă numea fericit,
și oricine mă vedea era de partea mea,
12 pentru că îl scăpam pe săracul care striga după ajutor
și pe orfanul care nu avea sprijin.
13 Omul muribund mă binecuvânta;
făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Îmbrăcam dreptatea ca pe o haină,
judecata dreaptă îmi era robă și turban;
15 eram ochi pentru cel orb
și picior pentru cel olog;
16 eram tată pentru cel nevoiaș
și cercetam cauza celui străin.
17 Zdrobeam colții celui nedrept
și smulgeam prada din dinții lui.
18 Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu,
și zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Rădăcina mea va ajunge la apă,
și roua va înnopta pe ramurile mele.
20 Gloria mea va fi mereu proaspătă alături de mine,
și arcul meu va fi mereu nou în mâna mea».
21 Toți mă ascultau și așteptau,
tăceau așteptând sfatul meu.
22 După ce vorbeam eu, nu mai vorbea nimeni,
și cuvântarea mea cădea peste ei ca picăturile de ploaie.
23 Ei mă așteptau ca pe ploaie,
își deschideau gura ca după o ploaie târzie.
24 Când le zâmbeam, nu le venea să creadă
și nu făceau să pălească seninătatea feței mele.
25 Le alegeam calea și le eram conducător;
locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale;
eram ca unul care îi mângâie pe cei ce bocesc.