1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice când fată?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate
și cunoști tu vremea când nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii
și scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;
pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
6 I-am dat ca locuință pustiul
și pământul sărac ca locaș.
7 El râde de zarva cetăților
și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
8 Străbate munții ca să-și găsească hrana
și umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?
Și stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Și-i lași tu grija lucrărilor tale?
12 Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,
ca să le strângă în aria ta?
13 Aripa struțului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa și penișul berzei.
14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle
și le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.
Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune
și nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se scoală și pornește,
râde de cal și de călărețul lui.
19 Tu dai putere calului
și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspândește groaza.
21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,
se aruncă asupra celor înarmați;
22 își bate joc de frică, nu se teme
și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el,
sulița și lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când răsună trâmbița.
25 La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’.
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul
și își întinde aripile spre miazăzi?
27 Oare din porunca ta se înalță vulturul
și își așază cuibul pe înălțimi?
28 El locuiește în stânci,
acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.
29 De acolo descoperă el prada
și își cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sângele
și, acolo unde sunt hoituri , acolo-i și vulturul.”
1 Știi tu vremea când nasc caprele de munte?
Vezi tu când fac pui cerboaicele?
2 Numeri tu lunile în care sunt gestante?
Știi tu vremea când nasc ele?
3 Ele se pleacă, își nasc puii,
și durerile lor se sfârșesc.
4 Puii lor devin puternici și cresc în sălbăticie;
se duc și nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i-a desfăcut legăturile?
6 I-am dat deșertul să-i fie casă
și regiunea sărată să-i fie locuință.
7 Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână.
8 Străbate munții pentru pășune
și caută tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Rămâne el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă?
Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Vei lăsa în seama lui munca ta cea grea?
12 Crezi tu că se va întoarce
și-ți va strânge grâul în arie?
13 Aripile struțului bat cu bucurie,
deși nu se compară cu aripile și penele berzei.
14 El își lasă ouăle în pământ
și le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate strivi
sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n-ar fi ai lui;
nu-i este teamă că eforturile lui pot fi în zadar.
17 Căci Dumnezeu l-a făcut să uite înțelepciunea
și nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică și fuge,
râde de cal și de călărețul lui.
19 Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă
și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?
21 Mândru de puterea lui, el răscolește pământul în vale
și iese în întâmpinarea celor înarmați.
22 Râde în fața groazei, nu se înspăimântă
și nu se retrage când vede sabia.
23 Tolba cu săgeți saltă zgomotos pe el,
iar sulița și lancea scânteiază.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când sună trâmbița.
25 La sunetul trâmbiței, el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanților și strigătul de luptă.
26 Oare prin priceperea ta zboară șoimul
și își întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalță vulturul
și își face cuibul pe înălțimi?
28 El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo,
pe creasta stâncii și pe fortăreața muntelui.
29 De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele;
unde sunt cei uciși, acolo este și el“.