Vindecarea unui lepros
1 Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2 Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. 3 Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui. 4 Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul, pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”.
Vindecarea robului unui sutaș
5 Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6 și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog și se chinuiește cumplit.” 7 Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.” 8 „Doamne”, a răspuns sutașul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. 9 Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” 10 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. 11 Dar vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. 12 Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13 Apoi a zis sutașului: „Du-te și facă-ți-se după credința ta”. Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru și mai multor bolnavi
14 Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. 15 S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat și a început să-I slujească. 16 Seara , au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre”.
Cum să urmăm pe Isus
18 Isus a văzut multe noroade împrejurul Său și a poruncit să treacă de cealaltă parte. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge”. 20 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul”. 21 Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. 22 „Vino după Mine” , i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții”.
Potolirea furtunii
23 Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24 Și , deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat , a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. 27 Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?”
Doi îndrăciți sunt tămăduiți
28 Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. 31 Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci”. 32 „Duceți-vă” , le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.
Vindecarea unui bolnav de lepră
(Mc. 1:40-44Lc. 5:12-14)1 Când a coborât Isus de pe munte, L-au urmat mari mulțimi de oameni .
2 Și iată că un lepros s-a apropiat și I s-a închinat, zicând:
‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!
3 Isus a întins mâna, l-a atins și a zis:
‒ Da , vreau. Fii curățit!
Și imediat lepra lui a fost curățită.
4 Isus i-a zis:
‒ Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
Credința centurionului
(Lc. 7:1-10Lc. 13:28-29)5 Când a intrat Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion care L-a rugat 6 și I-a zis:
‒ Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!
7 Isus i-a zis:
‒ Voi veni și-l voi vindeca.
8 Dar centurionul, răspunzând, a zis:
‒ Doamne, nu sunt demn să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce. Când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. Iar când îi spun sclavului meu: „Fă asta!“, el face.
10 Isus a rămas uimit când l-a auzit și le-a zis celor care-L urmau:
‒ Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n-am găsit atâta credință! 11 Și vă spun că vor veni mulți din Est și din Vest și se vor așeza la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor. 12 Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
13 Apoi Isus i-a zis centurionului:
‒ Du-te! Facă-ți-se după cum ai crezut!
Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
(Mc. 1:29-34Lc. 4:38-41)14 Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15 El i-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat și a început să-I slujească.
16 Când s-a lăsat seara, i-au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți cei care aveau boli, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
El a luat neputințele noastre
și a purtat bolile noastre .
Prețul urmării lui Isus
(Lc. 9:57-60)18 Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării .
19 Atunci un cărturar s-a apropiat și I-a zis:
‒ Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!
20 Însă Isus i-a spus:
‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.
21 Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:
‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu.
22 Dar Isus i-a zis:
‒ Urmează-Mă și lasă morții să-și înmormânteze morții!
Isus liniștește furtuna
(Mc. 4:36-41Lc. 8:22-25)23 Apoi S-a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24 Și iată că pe mare s-a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri; Isus însă dormea.
25 Ucenicii s-au apropiat și L-au trezit, zicând:
‒ Doamne, scapă-ne, că pierim!
26 Însă El le-a zis:
‒ De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?
Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.
27 Oamenii au rămas uimiți și au zis:
‒ Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?
Vindecarea celor doi gadareni demonizați
(Mc. 5:1-17Lc. 8:26-37)28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării , în teritoriul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.
29 Și iată că au început să strige, zicând:
‒ Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?
30 Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.
31 Demonii Îl rugau, zicând:
‒ Dacă ne alungi, trimite-ne în turma aceea de porci!
32 El le-a zis:
‒ Duceți-vă!
Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în mare, și a murit în ape. 33 Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i-au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din teritoriul lor.