1 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor și la strângerea bobițelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină , dorită de sufletul meu! 2 S-a dus omul de bine din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său. 3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână. 4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. 5 Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe! 6 Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! 7 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. 8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut , mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! 9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui. 10 Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine , ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul, Dumnezeul tău?” Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci, ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță. 11 În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele. 12 În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la râu, de la o mare la alta și de la un munte la altul. 13 Dar, mai întâi, țara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele. 14 Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale, care locuiește singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată. 15 „Îți voi arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului.” 16 Neamurile vor vedea lucrul acesta și se vor rușina cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură și își vor astupa urechile. 17 Vor linge pulberea ca șarpele; vor ieși tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și se vor teme de Tine. 18 Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! 19 El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor. 20 Vei da cu credincioșie lui Iacov și vei ține cu îndurare față de Avraam ce ai jurat părinților noștri în zilele de odinioară.
Starea de păcat a poporului
1 Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este niciun ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii,
după care tânjește sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din țară
și n-a mai rămas niciun om drept!
Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge,
fiecare îl vânează pe fratele său cu o mreajă.
3 Mâinile lor sunt obișnuite cu răul, ca să-l înfăptuiască bine!
Conducătorul cere daruri ,
iar judecătorul cere mită.
Cel mare își spune dorința sufletului său
și apoi conspiră împreună.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;
cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi,
ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzește-ți ușa gurii
de cea care se odihnește la pieptul tău!
6 Căci fiul își desconsideră tatăl,
fata se ridică împotriva mamei ei,
iar nora se ridică împotriva soacrei ei,
așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu, însă, voi privi la Domnul,
îmi voi pune speranța în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8 Nu te bucura din cauza mea, rivala mea,
căci, deși am căzut, mă voi ridica!
Deși locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9 Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra cauza
și-mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10 Când va vedea rivala mea lucrul acesta,
va fi acoperită de rușine,
ea, care-mi zicea:
„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“.
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe drumuri.
11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ți se va extinde granița!
12 În ziua aceea, vor veni la tine oameni
din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului,
din Egipt și până la râu,
de la o mare și până la cealaltă,
de la un munte și până la celălalt.
13 Pământul va fi pustiit din cauza locuitorilor lui,
ca rod al faptelor lor rele .
Rugăciune și laudă
14 Păstorește-Ți cu toiagul poporul,
turma moștenirii Tale,
care locuiește în singurătate,
în pădurea din mijlocul Carmelului.
Să pască în Bașan și în Ghilad
ca în zilele de odinioară.
15 „Îi voi arăta lucruri minunate,
ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“
16 Națiunile vor vedea și se vor rușina
de toată puterea lor.
Își vor pune mâna la gură
și urechile le vor asurzi.
17 Vor linge țărâna ca șarpele
și ca târâtoarele pământului.
Vor ieși tremurând din cetățuile lor,
se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,
și se vor teme de Tine.
18 Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire
și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?
El nu rămâne mânios pe vecie,
ci Își găsește plăcerea în îndurare.
19 El va avea iarăși milă de noi
și va supune nelegiuirile noastre.
Tu vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.
20 Tu vei arăta credincioșie față de Iacov
și îndurare față de Avraam,
așa cum ai jurat strămoșilor noștri
în zilele din vechime.