Strigarea înțelepciunii
1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2 pentru cunoașterea înțelepciunii și învățăturii,
pentru înțelegerea cuvintelor minții;
3 pentru căpătarea învățăturilor de bun-simț,
de dreptate, de judecată și de nepărtinire;
4 ca să dea celor neîncercați agerime de minte,
tânărului cunoștință și chibzuință,
5 să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința,
și cel priceput, și va căpăta iscusință
6 pentru prinderea înțelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înțelesul cuvintelor înțelepților și al cuvintelor lor cu tâlc .
7 Frica Domnului este începutul științei,
dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.
8 Ascultă, fiule , învățătura tatălui tău
și nu lepăda îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău
și un lanț de aur la gâtul tău.
Ferirea de ispite
10 Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească,
nu te lăsa câștigat de ei!
11 Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi!
Haidem să întindem curse, ca să vărsăm sânge,
să întindem fără temei lațuri celui nevinovat;
12 haidem să-i înghițim de vii, ca Locuința morților,
și întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă;
14 vei avea și tu partea ta la fel cu noi,
o pungă vom avea cu toții!” –
15 fiule, să nu pornești la drum cu ei,
abate-ți piciorul de pe cărarea lor!
16 Căci picioarele lor aleargă la rău
și se grăbesc să verse sânge.
17 Dar degeaba se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor,
18 căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor
și sufletului lor îi întind ei lațuri.
19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig:
lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Cei neascultători
20 Înțelepciunea strigă pe ulițe,
își înalță glasul în piețe;
21 strigă unde e zarva mai mare,
la porți, în cetate, își spune cuvintele ei:
22 „Până când veți iubi prostia, proștilor?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nebunii știința?
23 Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele!
Iată, voi turna duhul meu peste voi,
vă voi face cunoscut cuvintele mele…
24 Fiindcă eu chem, și voi vă împotriviți,
fiindcă îmi întind mâna, și nimeni nu ia seama,
25 fiindcă lepădați toate sfaturile mele
și nu vă plac mustrările mele,
26 de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire;
îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27 când vă va apuca groaza ca o furtună
și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej,
când vor da peste voi necazul și strâmtorarea.
28 Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde;
mă vor căuta, și nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât știința
și n-au ales frica Domnului;
30 pentru că n-au iubit sfaturile mele
și au nesocotit toate mustrările mele.
31 De aceea, se vor hrăni cu roada umbletelor lor
și se vor sătura cu sfaturile lor.
32 Căci împotrivirea proștilor îi ucide
și liniștea nebunilor îi pierde,
33 dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.”
Prolog: scopul și tema cărții
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2 pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,
pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3 pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,
dreptatea, judecata și imparțialitatea,
4 pentru a da prudență celui neștiutor,
iar tânărului – cunoștință și discernământ.
5 Să asculte cel înțelept și să-și mărească cunoștințele,
iar cel priceput să primească îndrumări,
6 pentru a înțelege un proverb sau o taină,
cuvintele înțelepților și pildele lor.
7 Teama de Domnul este începutul cunoașterii,
dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.
Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii
Avertizare împotriva ispitirii
8 Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău
și nu părăsi învățătura mamei tale,
9 căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău
și un colier în jurul gâtului tău.
10 Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească,
nu accepta.
11 Dacă vor spune: „Vino cu noi!
Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Să-i înghițim de vii, ca Locuința Morților,
și întregi, ca pe cei ce coboară în groapă!
13 Vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
și vom avea un sac împreună!“.
15 Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,
abate-ți piciorul de pe cărarea lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
și se grăbesc să verse sânge.
17 În zadar se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor!
18 Aceștia își pândesc însuși sângele lor,
își întind capcane înseși sufletelor lor.
19 Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;
el va lua viața stăpânilor lui.
Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei
20 Înțelepciunea strigă pe stradă,
își înalță glasul în piețe,
21 cheamă de la capătul locurilor aglomerate,
își rostește cuvintele în fața porților cetății:
22 „Naivilor, până când veți iubi naivitatea?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nesăbuiții cunoașterea?
23 Dacă v-ați întoarce la mustrarea mea,
aș revărsa duhul meu peste voi
și v-aș dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeți când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu este atent,
25 pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu acceptați mustrarea mea,
26 de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când groaza voastră va veni ca o distrugere,
și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,
când necazul și suferința vor veni peste voi.
28 Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;
mă vor căuta cu ardoare, dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoștința
și n-au ales teama de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfatul meu
și au disprețuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor
și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi
și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,
va trăi liniștit, fără să-l cuprindă groaza de vreun rău“.