1 Cum nu se potrivesc zăpada vara și ploaia în timpul secerișului,
așa nu se potrivește slava pentru un nebun.
2 Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
așa nu nimerește blestemul neîntemeiat.
3 Biciul este pentru cal, frâul, pentru măgar
și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni și tu cu el.
5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înțelept.
6 Cel ce trimite o solie printr-un nebun
își taie singur picioarele și bea nedreptatea.
7 Cum sunt picioarele ologului,
așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni.
8 Cum ai pune o piatră în praștie,
așa este când dai mărire unui nebun.
9 Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor.
10 Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,
așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniți.
11 Cum se întoarce câinele la ce a vărsat,
așa se întoarce nebunul la nebunia lui.
12 Dacă vezi un om care se crede înțelept,
poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
13 Leneșul zice: „Afară este un leu,
pe ulițe este un leu!”
14 Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei,
așa se învârtește leneșul în patul lui.
15 Leneșul își vâră mâna în blid
și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.
16 Leneșul se crede mai înțelept
decât șapte oameni care răspund cu judecată.
17 Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește
este ca unul care apucă un câine de urechi.
18 Ca nebunul care aruncă
săgeți aprinse și ucigătoare,
19 așa este omul care înșală pe aproapele său
și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”
20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge,
și, când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.
21 După cum cărbunele face jăratic și lemnul foc,
tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
22 Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor.
23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui
și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
25 Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26 Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,
totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.
27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea
și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.
28 Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea
și gura lingușitoare pregătește pieirea.
1 Așa cum nu se potrivește zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș,
tot astfel nu se potrivește nici gloria pentru un nesăbuit.
2 Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat.
3 Biciul este pentru cal, zăbala pentru măgar
și nuiaua pentru spatele nesăbuiților.
4 Nu-i răspunde nesăbuitului după nebunia lui,
ca nu cumva să fii tu însuți ca el!
5 Răspunde-i nesăbuitului pe măsura nebuniei lui,
ca nu cumva să se considere înțelept!
6 Cel care trimite un mesaj printr-un nesăbuit
își taie singur picioarele și bea violență.
7 Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase,
așa este un proverb în gura unor nesăbuiți.
8 Cum leagă cineva piatra în praștie,
așa este onorarea unui om nesăbuit.
9 Ca un tufiș de spini în mâna unui om beat,
așa este un proverb în gura nesăbuiților.
10 Ca un arcaș care rănește pe oricine,
așa este cel ce angajează un nesăbuit sau un trecător oarecare.
11 Ca un câine care se întoarce la voma lui,
așa își repetă și nesăbuitul nebunia.
12 Ai văzut vreun om care se consideră înțelept?
Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el.
13 Leneșul spune: „Este un leu pe drum!
Un leu este pe străzi!“.
14 Așa cum se întoarce ușa pe balamalele ei,
tot astfel se întoarce și leneșul în patul lui.
15 Leneșul își întinde mâna în vas
dar îi este greu s-o ducă înapoi la gură.
16 Leneșul se consideră mai înțelept
decât șapte oameni care răspund cu discernământ.
17 Ca un om care prinde un câine de urechi,
așa este trecătorul care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește.
18 Ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare,
19 așa este omul care înșală pe semenul său
și spune: „Doar am glumit!“.
20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge
și când nu mai este niciun bârfitor, cearta încetează.
21 Cărbunele face jar și lemnul foc,
iar omul certăreț stârnește conflicte.
22 Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri,
alunecă până în cămările pântecului.
23 Ca poleiala de argint peste un vas de lut,
așa sunt buzele prefăcute și o inimă rea.
24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui
și în inima lui pregătește înșelătoria.
25 Când vorbește cu glas binevoitor, să nu-l crezi,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26 Ura lui poate fi ascunsă prin ipocrizie,
dar răutatea lui va fi descoperită în adunare.
27 Cine sapă o groapă va cădea în ea,
iar piatra se va întoarce chiar peste cel ce o rostogolește.
28 Limba mincinoasă îi urăște pe cei răniți de ea
și gura lingușitoare aduce ruina.