PSALMUL 139
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,
2 știi când stau jos și când mă scol
și de departe îmi pătrunzi gândul.
3 Știi când umblu și când mă culc
și cunoști toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
și Tu , Doamne, îl și cunoști în totul.
5 Tu mă înconjuri pe dinapoi și pe dinainte
și-Ți pui mâna peste mine.
6 O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele:
este prea înaltă, ca s-o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău
și unde voi fugi departe de Fața Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo;
dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo.
9 Dacă voi lua aripile zorilor
și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 și acolo mâna Ta mă va călăuzi
și dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi,
și se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12 iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine,
ci noaptea strălucește ca ziua
și întunericul, ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură așa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale,
și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine
când am fost făcut într-un loc tainic,
țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
și cât de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!
Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,
Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită;
îi privesc ca pe vrăjmași ai mei.
23 Cercetează-mă , Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!
Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
și du-mă pe calea veșniciei!
Psalmul 139
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!
2 Tu știi când stau jos și când mă ridic
și, de departe, îmi cunoști gândurile.
3 Tu știi când umblu și când mă culc,
și toate căile mele îți sunt cunoscute.
4 Căci nici nu-mi ajunge cuvântul pe limbă
și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte
și-Ți pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feței Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată-Te și acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă așez la capătul mării,
10 dar și acolo mâna Ta mă conduce
și dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va schimba în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13 Căci Tu mi-ai creat ființa;
m-ai țesut în pântecul mamei mele.
14 Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale,
și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta .
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost creat într-un loc tainic,
când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.
16 Când eram doar o făptură fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna dintre ele.
17 Cât de greu de pătruns mi se par gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtați-vă de la mine oameni setoși de sânge!
20 Ei, care vorbesc de Tine cu intenții rele,
dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele ca să mintă!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită:
pentru mine, ei sunt niște dușmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima,
încearcă-mă și cunoaște-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale idolatră
și condu-mă pe calea veșniciei!