PSALMUL 62
Către mai-marele cântăreților.
După Iedutun. Un psalm al lui David
1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
2 Da , El este stânca și ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3 Până când vă veți năpusti asupra unui om,
până când veți căuta cu toții să-l doborâți
ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui:
le place minciuna;
cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
5 Da , suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este stânca și ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El,
vărsați -vă inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru.
9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare
10 Nu vă încredeți în asuprire
și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire;
când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele.
11 Odată a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este și bunătatea ,
căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 62
Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Un psalm al lui David.
1 Numai în Dumnezeu sufletul meu își găsește liniștea
și numai de la El vine ajutorul meu.
2 Numai El este stânca mea și ajutorul meu.
El este locul meu de scăpare. Nu mă voi clătina mult.
3 Până când veți mai ataca un om,
doborându-l cu toții,
cum ați dărâma un zid înclinat
sau un gard șubred?
4 Numai ca să-l doboare din înălțimea lui, se sfătuiesc ei!
Le este dragă minciuna.
Ei binecuvântează cu gura,
dar cu inima blestemă. Selah
5 Suflete al meu, găsește-ți liniștea numai în Dumnezeu,
căci de la El vine speranța mea.
6 Numai El este stânca mea și ajutorul meu.
El este locul meu de scăpare – nu voi fi clătinat!
7 Mântuirea și gloria mea sunt în Dumnezeu,
Stânca mea cea tare.
Adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, încrede-te întotdeauna în El,
varsă-ți inima înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru. Selah
9 Într-adevăr, o suflare sunt fiii lui Adam!
Minciună sunt fiii omului!
Puși în talere,
sunt cu toții mai ușori decât o suflare.
10 Nu vă încredeți în asuprire
și nu vă puneți speranța deșartă în tâlhărie.
Când vă crește averea,
nu lăsați inima să vi se încreadă în ea!
11 O dată a vorbit Dumnezeu,
și de două ori am auzit eu:
„Puterea este a lui Dumnezeu!“.
12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea,
căci Tu îi răsplătești fiecărui om după fapta lui.