PSALMUL 69
Către mai-marele cântăreților. De cântat ca și „Crinii”. Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața.
2 Mă afund în noroi și nu mă pot ține;
am căzut în prăpastie și dau apele peste mine.
3 Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea
și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.
6 Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor!
Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara
și îmi acoperă fața rușinea.
8 Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci râvna Casei Tale mă mănâncă
și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plâng și postesc,
și ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac,
și ei mă batjocoresc.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13 Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie !
15 Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
și să nu se închidă groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine,
17 și nu-Ți ascunde fața de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei!
19 Tu știi ce ocară , ce rușine și batjocură mi se face;
toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima și sunt bolnav;
aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;
aștept mângâietori , și nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mâncare
și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22 Să li se prefacă masa într-o cursă
și liniștea într-un laț!
23 Să li se întunece ochii și să nu mai vadă,
și clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ți mânia peste ei
și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămână locuința
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,
povestesc suferințele celor răniți de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,
și să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28 Să fie șterși din Cartea Vieții
și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți!
29 Eu sunt nenorocit și sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări
și prin laude Îl voi preamări.
31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decât un vițel
cu coarne și copite!
32 Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură;
voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci
și nu nesocotește pe prinșii Lui de război.
34 Să-L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele!
35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda;
ele vor fi locuite și luate în stăpânire;
36 sămânța robilor Lui le va moșteni,
și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat precum „Crinii“. Al lui David.
1 Salvează-mă, Dumnezeule,
căci mi-au ajuns apele până la gât.
2 Mă afund în mocirla cea adâncă
și nu am niciun sprijin pentru picioare.
Intru în adâncurile apelor
și se revarsă peste mine șuvoiul.
3 Am obosit strigând,
mi s-a uscat gâtul.
Mi se topesc ochii
așteptându-L pe Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,
dușmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi ceea ce n-am furat.

5 Dumnezeule, Tu-mi cunoști nebunia,
și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.

6 Să nu se rușineze din cauza mea
cei ce-și pun speranța în Tine,
Doamne, Stăpânul Oștirilor.
Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,
Dumnezeul lui Israel.
7 Căci din cauza Ta port eu disprețul
și rușinea mi-a acoperit fața.
8 Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci zelul pentru Casa Ta m-a mistuit,
iar insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.
10 Plâng în timp ce postesc
și ei mă disprețuiesc.
11 Când mă îmbrac în haine de jale,
ei își bat joc de mine.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;
numele meu este folosit în cântecele celor ce beau băutură tare.

13 Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinței Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde-mi cu eliberarea Ta adevărată!
14 Scapă-mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!
15 Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!

16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de plăcută!
În mila Ta cea mare, întoarce-Ți fața spre mine!
17 Nu-Ți ascunde fața de slujitorul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde-mi degrabă!
18 Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l!
Din cauza dușmanilor mei, scapă-mă!

19 Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;
toți dușmanii mei sunt înaintea Ta.
20 Disprețul mi-a frânt inima –
mi-a îmbolnăvit-o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.
21 Ci ei îmi pun fiere în mâncare,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.

22 Să li se prefacă masa dinaintea lor într-o capcană,
iar bunăstarea – într-un laț!
23 Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă!
Să li se clatine mereu coapsele!
24 Varsă-Ți furia peste ei
și să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
25 Să le fie locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28 Șterge-i din Cartea celor vii
și nu-i scrie alături de cei drepți!

29 Eu însă sunt necăjit și îndurerat.
Fie ca ajutorul Tău, Dumnezeule,
să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

30 Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu
și-L voi mări cu mulțumiri!
31 Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,
decât un taur cu coarne și copite.
32 Cei necăjiți văd și se bucură.
Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,
33 căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași
și nu-i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.

34 Să-L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele,
35 căci Dumnezeu va salva Sionul
și va construi cetățile lui Iuda!
Ei vor locui acolo și le vor moșteni.
36 Urmașii slujitorilor Săi le vor moșteni,
iar cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.