PSALMUL 88
O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai-marele cântăreților.
De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele!
Zi și noapte strig înaintea Ta!
2 S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele,
3 căci mi s-a săturat sufletul de rele
și mi se apropie viața de Locuința morților.
4 Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă,
sunt ca un om care nu mai are putere.
5 Stau întins printre cei morți,
ca cei uciși și culcați în mormânt,
de care nu-Ți mai aduci aminte
și care sunt despărțiți de mâna Ta.
6 M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
7 Mânia Ta mă apasă
și mă năpădești cu toate valurile Tale.
8 Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis și nu pot să ies.
9 Mi se topesc ochii de suferință;
în toate zilele Te chem , Doamne,
și-mi întind mâinile spre Tine!
10 Oare pentru morți faci Tu minuni?
Sau se scoală morții să Te laude?
11 Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt
și de credincioșia Ta în Adânc?
12 Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric
și dreptatea Ta în țara uitării?
13 Doamne, eu Îți cer ajutorul
și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.
14 Pentru ce , Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi Fața Ta?
15 Din tinerețe, sunt nenorocit și trag să mor,
sunt cuprins de spaimele Tale și nu știu ce să mai fac.
16 Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17 Ele mă înconjoară toată ziua, ca niște ape,
mă înfășoară toate deodată.
18 Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși,
și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți.
Psalmul 88
O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot . Un maschil al ezrahitului Heman.
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi și noapte strig înaintea Ta.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta,
pleacă-Ți urechea la strigătul meu!
3 Căci mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri
și viața mi-a ajuns în pragul Locuinței Morților.
4 Sunt pus în rândul celor ce coboară în groapă,
am ajuns ca omul lipsit de putere.
5 Sunt abandonat printre morți
asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt,
de care nu-Ți mai aduci aminte niciodată
și care sunt îndepărtați din mâna Ta.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos,
în locuri întunecoase, în adâncuri.
7 Mânia Ta apasă asupra mea,
mă copleșești cu toate valurile Tale. Selah
8 I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
făcându-mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără scăpare!
9 Ochii îmi sunt obosiți din cauza suferinței.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi,
îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morți?
Oare se ridică umbrele să-Ți mulțumească? Selah
11 Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta
și în Locul Nimicirii despre credincioșia Ta?
12 Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric
sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?
13 Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor
și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.
14 Doamne, de ce mi-ai respins sufletul
și Ți-ai ascuns fața de mine?
15 Încă din tinerețe am fost asuprit
și aproape de moarte,
am fost cuprins de groaza Ta
și dezorientat.
16 Mânia Ta a trecut peste mine,
spaimele Tale m-au sleit.
17 Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape,
mă înfășoară toate deodată.
18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei,
pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc.
Mă aflu în întuneric.