PSALMUL 55
Către mai-marele cântăreților.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
și nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă și răspunde-mi!
Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmașului
și din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine
și mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima în mine
și mă cuprinde spaima morții,
5 mă apucă frica și groaza,
și mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,
aș zbura și aș găsi undeva odihnă!”
7 Da, aș fugi departe de tot
și m-aș duce să locuiesc în pustie.
8 Aș fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năpraznic și de furtuna aceasta.
9 Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă și certuri;
10 zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.
12 Nu un vrăjmaș mă batjocorește,
căci aș suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aș ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce și prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
și să se pogoare de vii în Locuința morților!
Căci răutatea este în locuința lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
și Domnul mă va scăpa.
17 Seara , dimineața și la amiază, oftez și gem,
și El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea,
căci mulți mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi și-i va smeri,
El, care din veșnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire).
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
și nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei
și își calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt niște săbii.
22 Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini.
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Și Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
PSALMUL 55
Către mai-marele cântăreților.
De cântat pe instrumente cu coarde.
O cântare a lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
și nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă și răspunde-mi!
Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmașului
și din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine
și mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima în mine
și mă cuprinde spaima morții,
5 mă apucă frica și groaza
și mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,
aș zbura și aș găsi undeva odihnă!”
7 Da, aș fugi departe de tot
și m-aș duce să locuiesc în pustie. (Oprire)
8 Aș fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năprasnic și de furtuna aceasta.
9 Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă și certuri;
10 zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.
12 Nu un vrăjmaș mă batjocorește,
căci aș suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aș ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce și prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
și să se coboare de vii în Locuința morților,
căci răutatea este în locuința lor, în inima lor!
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
și Domnul mă va scăpa.
17 Seara , dimineața și la amiază, oftez și gem,
și El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea,
căci mulți mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi și-i va smeri,
El, care din veșnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire)
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
și nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei
și își calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt niște săbii.
22 Încredințează-ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini!
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Și Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii.
Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!