Pilda semănătorului
1 Isus a început iarăși să învețe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit și a șezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe țărm lângă mare. 2 Apoi a început să-i învețe multe lucruri în pilde; și , în învățătura pe care le-o dădea, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc, 6 dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o și n-a dat rod. 8 O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălța și creștea și a adus una treizeci, alta șaizeci și alta o sută.” 9 Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă” . 10 Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 11 „Vouă” , le-a zis El, „v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfățișate în pilde, 12 pentru ca , măcar că privesc, să privească și să nu vadă și, măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele.” 13 El le-a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar, după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. 16 Tot așa, cei înfățișați prin sămânța căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, 17 dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 18 Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, 19 dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor. 20 Alții, apoi, sunt înfățișați prin sămânța căzută în pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac rod: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.”
Lumina
21 El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic? 22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină. 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” 24 El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura și vi se va da și mai mult. 25 Căci , celui ce are, i se va da; dar, de la cel ce n-are, se va lua și ce are.”
Pilda cu sămânța
26 El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; 27 fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28 Pământul rodește singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic 29 și, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul.”
Pilda grăuntelui de muștar
30 El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31 Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.” 33 Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă. 34 Nu le vorbea deloc fără pildă, dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
Potolirea furtunii
35 În aceeași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă” . 36 După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii. 37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. 38 Și El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” 39 El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. 40 Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?” 41 I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?”
E pilda pa o cuchiari
1 O Isus pale astardeas te sîcavel le bute manușăn pașa o baro pai. Sostar chidineaile but manușa Leste, opră găle vi othe bășălas and‐o parahodo, p‐o baro pai; ta sa ăl but manușa bășănas p‐o șuchimo pașa o baro pai. 2 Pala codea astardeas te sîcavel‐len but buchea andă pildate; vi and‐o sîcaimo so delas, lengă motholas: 3 „Așunen! Eta, o manuș inclisteas te thol ăl cuchea and‐e phuv. 4 Cana tholas ăl cuchea and‐e phuv, varăsave cuchea pele pașa o drom: avile ăl ciricle vi hale‐le. 5 Aver cuchea pele pă iech than barănța, cai ci sas len but phuv: sîgo incliste, sostar ci dine mai tele phuveatar; 6 ta, cana vazdeas‐pe o cham opră, phabardeas‐len; vi, sostar ci sas‐len vurma, șuchile. 7 Aver pele mașcar ăl canră; ăl canră barile, vi tasarde‐len, cadea că ci dine rodo. 8 Aver pele andă lașe phuvea so dine rodo, savo uciolas vi bariolas; vi andeas: iech trivardeș, aver șovardeș, ta o col‐aver iech șăl.“ 9 Pala codea phendeas: „cas sîn cana, te așunel!“ 10 Cana sas corcoro, codola save sas pala Leste le dășudonența, pușle‐Les pa e pilda. 11 „Tumengă“, phendeas Vo, „sas dino te prinjeanen e taina le Devlescă Raimaschi; ta codolengă save sîn avri anda tumende, savoră buchea sîn sîcadine andă‐l pilde“; 12 anda soste, „ta sa codolasa că von roden, te dichăn, ta te ci dichăn, ta vi sa cade că așunen ta te ci hachiarăn, te ci cuva te asban le Devleste, te ci iertin‐pe lengă bezeha.“ 13 Vo mai phendeas‐lengă: „Ci hachiarăn cadea pilda? Sar avela te hachiarăn sa ăl col‐avera pilde?“ 14 Codo savo șiol ăl cuchea, șiol o Divano. 15 Codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele pașa o drom, sîn codola andă save sîn șiutino o Divano; ta pala soste așunde‐les, sîgo avel o Satano, lel o Divano so sas șiutino andă lende. 16 Sa cadea, codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele p‐o than le barăngo, sîn codola, cana așunen o Divano, sîgo len‐les andă pende mișto failimasa; 17 ta ci sîn vurma andă lende, ta încărăl ji andă iech vreme; ta sar avel iech pharimo sar iech nașaimo anda o Divano, eto durion Lestar. 18 Aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save peren andă‐l canră; cadala sîn codola save așunen o Divano; 19 ta zurales thon‐pe andă lende ăl buchea le lumeacă, le barvalimască vi le tharimata, sar vi o camlimo aver bucheango, save tasaven o Divano, cadea că cărăn‐Les bi-rodosco. 20 Pala codea aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save pele and‐e phuv e lași. Cadala sîn codola save așunen o Divano, len‐Les pengă, save cărăn rodo; iech trivardeș, aver șovardeș, aver iech șăl.
Vedaria
21 Vo mai phendeas‐lengă: „Voră e vedaria sîn andini te avel thodini tela e balai, voi tela o pato? Ci sîn voră te avel thodini cai thon ăl momele? 22 Sostar chanci ci sîn garadino, te ci avel avri ușiardino, chanci savo te avel sîcadino, savo ci sîcaighiol angla e vedaria. 23 Te sîn varăcas cana așunimască, te așunel.“ 24 Vo mai phendeas‐lengă: „Te roden vi te dichăn mișto pala soste așunen. Save măsurasa avela te măsurin, avela te măsurin tumengă: sar vi avela te den tumen mai but. 25 Cadea că codoles cai sîn‐les, avela te mai den‐les; ta codoles saves ci sîn, avela te len‐lestar vi so sîn‐les.“
E pilda p‐ăl cuchea
26 Vo mai phendeas: „Le Devlescă Raimasa cadea sîn sar cana iech manuș șiudel ăl cuchea and‐e phuv; 27 sar vi te sovelas racheaco, sar te avelas sar ghesă: ăl cuchea hutilghion vi barion bi‐codolaco te jianel sar. 28 E phuv anel rodo corcoro: anglal cărghiol ciar zeleno, pala codea o șăro le ghivesco, pala codea o șăro pherdo cuchența: 29 Ta cana sîn phaco o rodo, sîgo thol o luno andă leste, sostar arăsleas o șinimo“.
E pilda pa e cuchin le muștarăschi
30 Vo mai phendeas: „Sosa meazosaras o Raimo le Devlesco, sar vi pa savi pilda avelas te sîcavas‐la? 31 Meazol‐pe iechă muștarăsca cuchinasa, savi, cana sîn șiutini and‐e phuv, anda sa ăl cuchea pa e phuv sîn mai țînorî; 32 ta, pala soste sas șiutini and‐e phuv, bariol vi cărghiol mai bari sar sa ăl legume, vi cărăl crăci bare.“ 33 O Isus cărlas lengă prinjeandino o Divano pa but pilde sar cadala, sar daștin von te hachiarăn‐Les. 34 Ci delas lengă duma bi‐pildengo; ta, cana sas mai ocothe corcoro, cărlas te hachiarăn Lescă ucenice sa ăl buchea.
Torghiarăl e bari balval
35 Sa andă codo ghes, racheaco, o Isus phendeas lengă: „Te nachas p‐o col‐aver rig.“ 36 Pala soste deas o drom le bute manușăngo, ăl ucenice len‐Les and‐o parahodo andă savi sas, vi cadea sar sas. Ta sa Lesa mai sas vi aver parahodo. 37 Astarghileas iech zurales bari balval, savi șiudelas bare uce pai and‐o parahodo, cadea că mai sas te pherghiol o parahodo. 38 Vo sovelas and‐o paluno than. Ăl ucenice ușteade‐Les, vi phendea‐Lescă: „Sîcade Raie, ci fai Tut că hasaivas?“ 39 Vo uștileas, haleas‐Pe le balvalesa, vi phendeas le bare paiescă: „Te ci phenes chanci! Bi mosco!“ E balval torghileas, vi cărghileas iech baro lașiarimo. 40 Pala codea phenel‐lengă: „Sostar san cadea daraimască? Sa ci sîn‐tumen pachiamo?“ 41 Hutildeas‐len iech bari dar, vi phenenas iech avrăscă: „Con sîn codo că așunen Lestar vi e balval sar vi o baro pai?“