PSALMUL 102
O rugăciune a unui nenorocit,
când este doborât de întristare
și își varsă plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2 Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3 Căci zilele mele pier ca fumul
și oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba;
până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5 Așa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele de carne.
6 Semăn cu pelicanul din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7 nu mai pot dormi și sunt
ca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei
și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9 Mănânc țărână în loc de pâine
și îmi amestec lacrimile cu băutura
10 din pricina mâniei și urgiei Tale,
căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.
11 Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă
și mă usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie
și pomenirea Ta ține din neam în neam.
13 Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion;
căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului
și le e milă de țărâna lui.
15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului
și toți împărații pământului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăși Sionul
și Se va arăta în slava Sa.
17 El ia aminte la rugăciunea nevoiașului
și nu-i nesocotește rugăciunea.
18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
și poporul care se va naște să laude pe Domnul!
19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20 ca să audă gemetele prinșilor de război
și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului
și laudele lui în Ierusalim,
22 când se vor strânge toate popoarele
și toate împărățiile ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frânt puterea în drum
și mi-a scurtat zilele,
24 Eu zic : „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani țin veșnic!”
25 Tu ai întemeiat în vechime pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.
27 Dar Tu rămâi Același
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii robilor Tăi își vor locui țara
și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.
Rugăciune de îndurare pentru sine și pentru Sion
Rugăciunea unui necăjit când este copleșit și își varsă plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, auzi‐mi rugăciunea și strigarea mea să vină până la tine.
2 Nu‐ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu. Pleacă‐ți urechea spre mine; răspunde‐mi degrabă în ziua când strig.
3 Căci zilele mele pier ca fumul și oasele mele ard ca un tăciune.
4 Inima mea este lovită și veștejită ca iarba; căci am uitat să‐mi mănânc pâinea.
5 Mi se lipesc oasele de carne, de glasul geamătului meu.
6 Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca huhurezul în locuri pustii.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singuratică pe acoperiș.
8 Vrăjmașii mei mă ocărăsc toată ziua; cei ce se înfurie împotriva mea blestemă pe mine.
9 Căci am mâncat cenușă ca pâine și mi‐am amestecat băutura cu lacrimi,
10 de mânia ta și urgia ta; căci m‐ai ridicat și m‐ai azvârlit.
11 Zilele mele sunt ca o umbră întinsă și mă usuc ca iarba.
12 Dar tu, Doamne, vei rămâne în veac și pomenirea ta din neam în neam.
13 Tu te vei scula și vei avea milă de Sion, căci este vremea să te înduri de el, căci a venit vremea hotărâtă.
14 Căci robilor tăi le place de pietrele sale și se îndură de pulberea lui.
15 Și neamurile se vor teme de numele Domnului și toți împărații pământului de slava ta.
16 Căci Domnul a zidit Sionul, s‐a arătat în slava sa.
17 El s‐a uitat la rugăciunea celui lipsit și n‐a disprețuit rugăciunea lor.
18 Aceasta se va scrie pentru neamul care va veni: și un popor care va fi făcut va lăuda pe Domnul.
19 Căci a privit de la înălțimea sfântului său locaș; Domnul s‐a uitat din ceruri pe pământ,
20 ca să audă suspinul celui încătușat, ca să dea drumul copiilor morții;
21 ca ei să vestească numele Domnului în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 când se vor aduna împreună popoarele și împărățiile ca să slujească Domnului.
23 El mi‐a slăbit puterea pe cale; mi‐a scurtat zilele.
24 Am zis : Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele. Anii tăi sunt din neam în neam.
25 Ai întemeiat pământul din vechime și cerurile sunt lucrul mâinilor tale.
26 Ele vor fi pierdute, dar tu vei rămâne și toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca o îmbrăcăminte și se vor schimba;
27 dar tu ești același și anii tăi nu se vor sfârși.
28 Copiii robilor tăi vor rămâne și sămânța lor se va întări înaintea ta.