PSALMUL 62
Către mai-marele cântăreților.
După Iedutun. Un psalm al lui David
1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
2 Da , El este stânca și ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3 Până când vă veți năpusti asupra unui om,
până când veți căuta cu toții să-l doborâți
ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui:
le place minciuna;
cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
5 Da , suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este stânca și ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El,
vărsați -vă inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru.
9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare
10 Nu vă încredeți în asuprire
și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire;
când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele.
11 Odată a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este și bunătatea ,
căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.
Dumnezeu e scăparea de apăsare
Mai marelui muzicii. După felul lui Iedutun. Un psalm al lui David
1 Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la el este mântuirea mea.
2 Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt, nu mă voi clătina mult.
3 Până când vă veți repezi asupra unui om? Îl veți prăbuși oare toți ca pe un perete plecat, sau ca pe un zid gata să se surpe?
4 Ei se sfătuiesc numai să‐l răstoarne din înălțimea sa; se desfată în minciuni; cu gura binecuvântă și înăuntru blestemă. (Sela.)
5 Dar tu, suflete al meu, liniștește‐te în Dumnezeu; căci de la el este așteptarea mea.
6 Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt; nu mă voi clătina.
7 La Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; stânca puterii mele și adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, — încredeți‐vă în el în toate vremurile; vărsați‐vă inima înaintea lui; Dumnezeu este adăpostul nostru. (Sela.)
9 Cei de jos sunt numai o suflare, cei de sus sunt o minciună; puși în cumpănă toți sunt mai ușori decât o suflare.
10 Nu vă încredeți în apăsare și nu vă puneți nădejdea deșartă în răpire. Dacă sporește bogăția, nu vă alipiți inima de ea.
11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.
12 Și a ta, Doamne, este îndurarea , căci tu răsplătești fiecărui om după fapta lui.