PSALMUL 78
O cântare a lui Asaf
1 Ascultă , poporul meu, învățăturile mele!
Luați aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschid gura și vorbesc în pilde,
vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce am auzit, ce știm,
ce ne-au povestit părinții noștri,
4 nu vom ascunde de copiii lor,
ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.
5 El a pus o mărturie în Iacov,
a dat o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
să-și învețe în ea copiii,
6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște
și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să păzească poruncile Lui.
8 Să nu fie ca părinții lor,
un neam neascultător și răzvrătit,
un neam care n-avea o inimă tare
și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul,
au dat dosul în ziua luptei,
10 pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu,
și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au dat uitării lucrările Lui,
minunile Lui, pe care li le arătase.
12 Înaintea părinților lor, El făcuse minuni
în țara Egiptului, în câmpia Țoan.
13 A despărțit marea și le-a deschis un drum prin ea,
ridicând apele ca un zid.
14 I -a călăuzit ziua cu un nor
și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15 A despicat stânci în pustie
și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.
16 A făcut să țâșnească izvoare din stânci
și să curgă ape ca niște râuri.
17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,
n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu
și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20 Iată că El a lovit stânca, de au curs ape
și s-au vărsat șiroaie.
Dar va putea El să dea și pâine
sau să facă rost de carne poporului Său?”
21 Domnul a auzit și S-a mâniat.
Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov
și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22 pentru că n-au crezut în Dumnezeu,
pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor:
24 a plouat peste ei mană de mâncare
și le-a dat grâu din cer.
25 Au mâncat cu toții pâinea celor mari
și le-a trimis mâncare să se sature.
26 A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit
și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27 A plouat peste ei carne ca pulberea
și păsări înaripate cât nisipul mării;
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul locuințelor lor.
29 Ei au mâncat și s-au săturat din destul:
Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30 Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,
mâncarea le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,
a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei
și a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască
și n-au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,
le-a curmat anii printr-un sfârșit năpraznic.
34 Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau,
se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35 își aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor
și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor.
36 Dar Îl înșelau cu gura
și-L mințeau cu limba.
37 Inima nu le era tare față de El
și nu erau credincioși legământului Său.
38 Totuși , în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;
Își oprește de multe ori mânia
și nu dă drumul întregii Lui urgii.
39 El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne,
o suflare care trece și nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!
De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
41 Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu
și să întărâte pe Sfântul lui Israel.
42 Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,
de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,
43 de minunile pe care le-a făcut în Egipt
și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.
44 Cum le-a prefăcut râurile în sânge
și n-au putut să bea din apele lor.
45 Cum a trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat
și broaște care i-au nimicit.
46 Cum le-a dat holdele pradă omizilor,
rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47 Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră,
și smochinii din Egipt cu grindină.
48 Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei
și turmele pradă focului cerului.
49 El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,
urgia, iuțimea și necazul:
o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50 Cum Și-a dat drum slobod mâniei,
nu le-a scăpat sufletul de la moarte
și le-a dat viața pradă molimei;
51 cum a lovit pe toți întâii născuți din Egipt,
pârga puterii în corturile lui Ham.
52 Cum a pornit pe poporul Său ca pe niște oi,
și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.
53 Cum i-a dus fără nicio grijă,
ca să nu le fie frică,
iar marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt ,
spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câștigat.
55 Cum a izgonit neamurile dinaintea lor,
le-a împărțit țara în părți de moștenire
și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar ei au ispitit pe Dumnezeul
Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui
și n-au ținut poruncile Lui.
57 Ci s-au depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor,
s-au abătut la o parte, ca un arc înșelător,
58 L-au supărat prin înălțimile lor
și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59 Dumnezeu a auzit și S-a mâniat,
și a urgisit rău de tot pe Israel.
60 A părăsit locuința Lui din Silo,
cortul în care locuia între oameni.
61 Și-a dat slava pradă robiei
și măreția Lui, în mâinile vrăjmașului.
62 A dat pradă sabiei pe poporul Lui
și S-a mâniat pe moștenirea Lui.
63 Pe tinerii lui i-a ars focul
și fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64 Preoții săi au căzut uciși de sabie,
și văduvele lui nu s-au bocit.
65 Atunci, Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit,
ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66 și a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,
acoperindu-i cu veșnică ocară.
67 Însă a lepădat cortul lui Iosif
și n-a ales seminția lui Efraim,
68 ci a ales seminția lui Iuda,
Muntele Sionului, pe care-l iubește.
69 Și-a zidit Sfântul Locaș ca cerurile de înalt
și tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70 A ales pe robul Său David
și l-a luat de la staulele de oi.
71 L-a luat dindărătul oilor care alăptau,
ca să pască pe poporul Său Iacov și pe moștenirea Sa Israel.
72 Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită
și i-a povățuit cu mâini pricepute.
Credincioșia lui Dumnezeu în povățuirea poporului său neascultător
O învățătură a lui Asaf
1 Ascultă , poporul meu, Legea mea; plecați‐vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 Voi deschide gura în pildă, voi rosti lucruri ascunse de demult:
3 Ce am auzit și am cunoscut și ne‐au spus părinții noștri.
4 Nu le vom ascunde de copiii lor, vom istorisi laudele Domnului neamului care va veni și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le‐a făcut.
5 Căci el a așezat o mărturie în Iacov și a pus o lege în Israel, pe care a poruncit părinților noștri să le facă cunoscut copiilor lor,
6 ca neamul care va veni, copiii care se vor naște, să le cunoască și să se scoale și să spună copiilor lor;
7 și să‐și pună nădejdea în Dumnezeu și să nu uite faptele lui Dumnezeu, ci să păzească poruncile lui.
8 Și să nu fie ca părinții lor, un neam îndărătnic și răzvrătitor, un neam care nu și‐a pregătit inima și al cărui duh n‐a fost statornic cu Dumnezeu.
9 Copiii lui Efraim, arcași înarmați, au dat îndărăt în ziua luptei.
10 N‐au ținut legământul lui Dumnezeu și n‐au voit să umble în Legea lui,
11 și au uitat faptele sale și lucrările sale minunate pe care li le arătase.
12 A făcut lucruri minunate în ochii părinților lor în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13 A despicat marea și i‐a trecut prin ea; și a făcut să stea apele ca o grămadă;
14 și i‐a călăuzit ziua cu un nor și toată noaptea cu o lumină de foc.
15 A despicat stânci în pustie și i‐a adăpat din belșug ca din adâncuri;
16 și a scos izvoare din stâncă și a făcut să curgă în jos ape ca râuri.
17 Totuși ei au mers înainte păcătuind împotriva lui, răsculându‐se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după pofta lor.
19 Și au vorbit împotriva lui Dumnezeu; au zis: Poate oare Dumnezeu să pregătească o masă în pustie?
20 Iată , el a lovit stânca și au țâșnit apele și s‐au vărsat șiroaie. Poate el oare să dea și pâine, sau să facă rost de carne pentru poporul său?
21 De aceea Domnul a auzit și s‐a mâniat și un foc s‐a aprins împotriva lui Iacov și urgie s‐a ridicat împotriva lui Israel.
22 Pentru că n‐au crezut în Dumnezeu și nu s‐au încrezut în mântuirea lui.
23 Totuși el a poruncit norilor de sus și a deschis ușile cerurilor.
24 Și a plouat peste ei mană să mănânce și le‐a dat grâu din ceruri.
25 Omul a mâncat pâinea celor puternici; le‐a trimis hrană pe îndestulate.
26 El a pornit în ceruri vântul de răsărit și prin puterea sa a adus vântul de miazăzi;
27 și a plouat carne peste ei și păsări înaripate ca nisipul mărilor;
28 și le‐a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29 Ei au mâncat și s‐au săturat bine și le‐a împlinit pofta.
30 Nu se abătuseră încă de la pofta lor, mâncarea lor era încă în gurile lor,
31 când mânia lui Dumnezeu s‐a ridicat împotriva lor și a ucis pe cei mai grași ai lor și a doborât pe aleșii lui Israel.
32 Cu toate acestea ei tot au păcătuit și n‐au crezut în lucrările lui minunate.
33 Și el a lăsat să le piară zilele ca suflarea și anii cu spaimă.
34 Când îi ucidea, atunci îl căutau și se întorceau și căutau pe Dumnezeu de dimineață.
35 Și își aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor și Dumnezeu Cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 Dar îl lingușeau cu gura lor și îl mințeau cu limba lor.
37 Căci inima lor nu era tare față de el și n‐au fost statornici în legământul său.
38 Dar el a fost milos, a iertat nelegiuirea și nu i‐a pierdut, ci de multe ori și‐a întors mânia, și nu și‐a trezit toată urgia.
39 Și și‐a adus aminte că erau carne: un vânt ce trece și nu se mai întoarce.
40 De câte ori s‐au răzvrătit împotriva lui în pustie și l‐au amărât în pustietate!
41 Și s‐au întors iar și au ispitit pe Dumnezeu și au întărâtat pe Sfântul lui Israel!
42 Nu și‐au adus aminte de mâna lui, de ziua când i‐a răscumpărat de la asupritor.
43 Cum a pus semnele sale în Egipt și minunile sale în câmpia Țoanului
44 și le‐a prefăcut râurile în sânge, și șuvoaiele lor, că n‐au putut bea.
45 A trimis între ei roiuri de muște, care i‐au mâncat și broaște care i‐au prăpădit.
46 Și a dat roadele lor omizii și munca lor lăcustei.
47 Le‐a bătut cu grindină viile și sicomorii cu ploaie de piatră;
48 și a dat și vitele lor grindinei și turmele lor fulgerelor.
49 A aruncat asupra lor aprinderea mâniei sale, urgie și furie și strâmtorare, o trimitere de îngeri ai nenorocirii.
50 A netezit o cale mâniei sale; nu le‐a cruțat sufletul de la moarte, ci a dat viața lor ciumei;
51 și a bătut pe toți întâii născuți în Egipt, începutul puterii lor în corturile lui Ham.
52 Și a pornit pe poporul său ca pe oi, și i‐a dus în pustie ca pe o turmă;
53 și i‐a dus la adăpost, așa că erau fără frică: și marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54 Și i‐a adus în sfântul său hotar, acest munte, dobândit cu dreapta sa.
55 Și a alungat și neamurile dinaintea lor, și le‐a împărțit lor cu sfoara de moștenire, și a făcut ca semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar au ispitit și au întărâtat pe Dumnezeu Cel Preaînalt, și n‐au păzit mărturiile sale,
57 ci au dat înapoi, și s‐au făcut necredincioși ca și părinții lor; s‐au întors la o parte ca un arc amăgitor.
58 Și l‐au mâniat cu înălțimile lor, și l‐au întărâtat la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 Dumnezeu a auzit și s‐a mâniat, și i‐a fost foarte scârbă de Israel.
60 Și a părăsit locașul din Silo, cortul pe care‐l pusese între oameni;
61 și a dat puterea sa în robie și slava sa în mâna potrivnicului.
62 Și a dat sabiei pe poporul său și s‐a mâniat foarte mult pe moștenirea sa.
63 Focul a mistuit pe tinerii săi și fecioarele sale n‐au fost lăudate în cântare de nuntă.
64 Preoții săi au căzut de sabie și văduvele lor n‐au plâns.
65 Atunci Domnul s‐a deșteptat ca din somn, ca un viteaz care strigă de vin,
66 și a lovit pe potrivnicii săi pe dinapoi și i‐a dat spre ocară veșnică.
67 Și a lepădat cortul lui Iosif și n‐a ales seminția lui Efraim;
68 ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sion, pe care l‐a iubit.
69 Și‐a zidit locașul său sfințit ca înălțimile, ca pământul pe care l‐a întemeiat în veac.
70 Și a ales pe David, slujitorul său, și l‐a luat de la staulele oilor.
71 L‐a adus de pe urma oilor care alăptau, ca să pască pe Iacov, poporul său, și pe Israel moștenirea sa.
72 Și el i‐a păstorit după neprihănirea inimii sale și i‐a călăuzit cu iscusința mâinilor sale.