PSALMUL 9
Către mai-marele cântăreților.
Se cântă ca și „Mori pentru fiul”.
Un psalm al lui David
1 Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
2 Voi face din Tine bucuria și veselia mea,
voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalt,
3 pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,
se clatină și pier dinaintea Ta.
4 Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina mea
și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5 Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău,
le ștergi numele pentru totdeauna și pe vecie.
6 S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice!
Niște cetăți dărâmate de Tine! Li s-a șters pomenirea!
7 Ei s-au dus, dar Domnul împărățește în veac
și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8 El judecă lumea cu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
9 Domnul este scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântați Domnului, care împărățește în Sion,
vestiți printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El răzbună sângele vărsat
și Își aduce aminte de cei nenorociți, nu uită strigătele lor.
13 Ai milă de mine, Doamne!
Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei
și ridică-mă din porțile morții,
14 ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului
și să mă bucur de mântuirea Ta.
15 Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o
și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.
16 Domnul Se arată , face dreptate
și prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente . Oprire)
17 Cei răi se întorc la Locuința morților:
toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18 Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie ,
nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
19 Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;
neamurile să fie judecate înaintea Ta!
20 Aruncă groaza în ei, Doamne,
ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni!
Cântare de mulțumire pentru dreptatea lui Dumnezeu
Către mai marele muzicii. Pe Mutlaben. Un psalm al lui David
1 Voi lăuda pe Domnul cu toată inima mea; voi spune toate lucrările tale minunate.
2 Mă voi bucura și mă voi veseli în tine; voi cânta laudă numelui tău , Preaînalte,
3 Când se vor da înapoi vrăjmașii mei, se vor poticni și vor fi pierduți înaintea feței tale.
4 Căci tu mi‐ai apărat dreptul și pricina mea. Tu șezi pe scaunul de domnie ca judecător drept.
5 Ai mustrat popoarele, ai pierdut pe cei răi, le‐ai șters numele în veci de veci.
6 O, vrăjmașule, pustiirile s‐au sfârșit în veac. Tu ai dărâmat cetățile lor, până și pomenirea li s‐a pierdut.
7 Dar Domnul șade pe scaunul de domnie în veac. El și‐a pus scaunul său de domnie pentru judecată
8 și va judeca lumea cu dreptate, va face judecată popoarelor cu neprihănire.
9 Și Domnul va fi un turn înalt pentru cel apăsat, un turn înalt la vreme de strâmtorare.
10 Și cei ce cunosc numele tău se vor încrede în tine; căci nu părăsești pe cei ce te caută, Doamne!
11 Cântați laude Domnului care locuiește în Sion; spuneți între popoare faptele sale!
12 Căci el, care face cercetare pentru sânge, își aduce aminte de ei; nu uită strigarea celor săraci.
13 Îndură‐te de mine, Doamne! Privește întristarea mea pe care o rabd din partea celor ce mă urăsc, ridicându‐mă din porțile morții:
14 ca să spun toată lauda ta în porțile fiicei Sionului. Mă voi bucura în mântuirea ta.
15 Neamurile s‐au cufundat în groapa pe care au făcut‐o; piciorul lor s‐a prins în cursa pe care au ascuns‐o.
16 Domnul s‐a făcut cunoscut, a făcut judecată; cel rău este prins în laț în chiar lucrul mâinilor sale. (Higaion) , (Sela.)
17 Cei răi se vor întoarce în Șeol; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18 Căci cel nevoiaș nu va fi uitat pentru totdeauna : nădejdea celor săraci nu va fi pierdută în veac.
19 Scoală‐te, Doamne! să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea feței tale.
20 Pune frică în ei, Doamne! ca să știe neamurile că sunt oameni! (Sela.)