1 Așa vorbește Domnul: „Păziți ce este drept și faceți ce este bine, căci mântuirea Mea este aproape să vină și neprihănirea Mea este aproape să se arate. 2 Ferice de omul care face lucrul acesta și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, și stăpânindu-și mâna, ca să nu facă niciun rău! 3 Străinul care se alipește de Domnul să nu zică: ‘Domnul mă va despărți de poporul Său!’ Și famenul să nu zică: ‘Iată, eu sunt un copac uscat!’ ” 4 Căci așa vorbește Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, 5 le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge. 6 Și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu, 7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” 8 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiți ai lui Israel: „Voi mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el.”
Mustrări și mângâieri
9 „Veniți, toate fiarele de pe câmp, veniți de mâncați, toate fiarele din pădure! 10 Toți păzitorii lui sunt orbi , fără pricepere; toți sunt niște câini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă. 11 Totuși sunt niște câini lacomi, care nu se mai satură . Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic; toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere. – 12 ‘Veniți – zic ei –, am să caut vin și ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă și mai rău!’ ” –