PSALMUL 144
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,
Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne , ce este omul ca să iei cunoștință de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te!
Atinge munții, ca să fumege!
6 Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei!
Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâinile de sus,
izbăvește -mă și scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care dai împăraților biruința,
care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11 izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;
fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
13 Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14 vițelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun țipăt în ulițele noastre!
15 Ferice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!