PSALMUL 64
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem!
2 Păzește-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți!
3 Ei își ascut limba ca o sabie,
își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică.
5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic : „Cine ne va vedea?”
6 Pun la cale nelegiuiri
și zic : „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia!
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor:
deodată iată-i loviți.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea,
și toți cei ce-i văd clatină din cap.
9 Toți oamenii sunt cuprinși de frică,
și mărturisesc : „Iată ce a făcut Dumnezeu,”
și recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea;
toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.