Descoperirile lui Pavel
1 E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. 2 Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu, dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). 3 Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) 4 a fost răpit în rai și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. 5 Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar , întrucât mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. 6 Chiar dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. 7 Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. 8 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. 9 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 10 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci , când sunt slab, atunci sunt tare.
Slujba lui Pavel
11 Am ajuns nebun , voi m-ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați, căci, măcar că nu sunt nimic , totuși cu nimic n-am fost mai prejos de acești apostoli așa de minunați. 12 Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi. 13 În adevăr , în ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertați-mi nedreptatea aceasta !… 14 Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. 15 Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puțin ? 16 Fie și-așa! Nu v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteț ce sunt, v-am prins prin șiretlic.” 17 Dar am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi? 18 Am rugat pe Tit să vină să vă vadă și împreună cu el am trimis și pe fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziți de același Duh și n-am călcat noi pe aceleași urme? 19 De multă vreme voi vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos și toate aceste lucruri le spunem, preaiubiților, pentru zidirea voastră. 20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. 21 Mă tem ca, la venirea mea la voi, să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi și să trebuiască să plâng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, curvia și spurcăciunile pe care le-au făcut.
Viziunile şi descoperirile lui Pavel
1 Trebuie să mă laud, deşi nu-mi este de nici un folos! Totuşi voi vorbi despre viziunile şi revelaţiile primite de la Domnul. 2 Ştiu un om în Hristos care, cu paisprezece ani în urmă – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer. 3 Şi ştiu că acest om – dacă era în trup sau în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – 4 a fost răpit până în paradis şi a auzit cuvinte de negrăit, pe care omului nu îi este îngăduit să le rostească. 5 Cu acel om mă voi mândri, dar cu mine nu mă voi mândri, decât în slăbiciunile mele. 6 Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi om fără minte, fiindcă aş spune adevărul. Dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai mult decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine. 7 Şi datorită măreţiei revelaţiilor, ca să nu devin trufaş, mi-a fost dat un spin în trup, un trimis al Satanei, să mă lovească, aşa încât să nu mă îngâmf. 8 De trei ori L-am rugat pe Domnul despre lucrul acesta, ca să-l îndepărteze de la mine, 9 dar El mi-a spus: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. De aceea mai degrabă mă voi mândri bucuros cu slăbiciunile mele, ca să rămână peste mine puterea lui Hristos. 10 Deci mă bucur în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, prigoane şi strâmtorări, pentru Hristos: când sunt slab, atunci sunt tare.
Grijă pentru Biserica din Corint
11 Am ajuns om fără minte! Voi m-aţi silit! Căci voi eraţi datori să mă recomandaţi pe mine. Fiindcă nu am fost cu nimic mai prejos decât aceşti apostoli nemaipomeniţi, chiar dacă eu nu sunt nimic. 12 Într-adevăr, semnele apostolului au fost săvârşite printre voi cu toată statornicia, prin semne, minuni şi fapte pline de putere. 13 Prin ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici? Oare pentru că nu v-am fost o povară? Iertaţi-mi, vă rog, această nedreptate! 14 Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu umblu după lucrurile voastre, ci după voi, fiindcă nu copiii sunt datori să adune comori pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. 15 Iar eu, cu cea mai mare bucurie, voi cheltui şi mă voi cheltui cu totul pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, trebuie să fiu iubit mai puţin? 16 Fie! Nu v-am fost o povară, dar fiind priceput, v-am prins prin vicleşug. 17 V-am stors eu oare prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi? 18 L-am rugat pe Tit, iar cu el am mai trimis un frate. A fost Tit lacom la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh, pe aceleaşi urme?
19 De multă vreme vă închipuiţi că ne apărăm în faţa voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos: preaiubiţilor, toate aceste lucruri sunt pentru zidirea voastră. 20 Căci mă tem ca atunci când voi veni să nu vă găsesc aşa cum nu vreau, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum nu vreţi. Nu cumva să găsesc certuri, invidie, mânie, răzvrătiri, bârfe, şuşoteli, înfumurare şi neînţelegeri! 21 Nu cumva, atunci când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să trebuiască să-i plâng pe mulţi dintre aceia care au păcătuit înainte şi nu s-au întors de la necurăţia, desfrânarea şi neruşinarea pe care le-au săvârşit.