1 De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? 2 Voi poftiți și nu aveți; ucideți, pizmuiți și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați și nu aveți, pentru că nu cereți. 3 Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre. 4 Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu. 5 Credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul , pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. 6 Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” 7 Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8 Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! 9 Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră, în întristare: 10 Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța. 11 Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Și, dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător. 12 Unul singur este dătătorul și judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască și să piardă. Dar tu cine ești de judeci pe aproapele tău? 13 Ascultați , acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga” 14 și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur , care se arată puțintel și apoi piere. 15 Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” 16 Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. 17 Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!
Prietenia cu Dumnezeu nu se potriveşte cu prietenia lumii
1 De unde vin războaiele şi de unde certurile între voi? Nu cumva din pofte care se luptă în mădularele voastre? 2 Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi şi nu puteţi dobândi ce poftiţi; vă luptaţi şi vă războiţi, dar nu aveţi pentru că nu cereţi; 3 cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. 4 Adulterilor! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Deci dacă cineva vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. 5 Vi se pare cumva că în zadar zice Scriptura: Dumnezeu doreşte până la gelozie Duhul pe care L-a trimis să locuiască în noi ?
6 Dumnezeu dă mult har. Pentru aceasta zice:
Dumnezeu stă împotriva celor mândri,
iar celor smeriţi le dă har.
7 De aceea, supuneţi-vă lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi! 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi se va apropia şi El de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi faceţi-vă inimile curate, voi cei cu inima împărţită! 9 Jeliţi, plângeţi şi tânguiţi-vă! Râsul vostru să se prefacă în plâns şi bucuria voastră în întristare. 10 Smeriţi-vă înaintea feţei Domnului şi El vă va înălţa.
Împotriva bârfei, judecăţii şi trufiei
11 Nu vă vorbiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce vorbeşte de rău pe fratele său sau îl judecă pe fratele său, acela vorbeşte de rău Legea şi judecă Legea; iar dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător al ei. 12 Unul este Dătătorul Legii şi Judecătorul ei, Cel ce poate să mântuiască şi să nimicească; dar tu cine eşti de-ţi judeci aproapele?
13 Veniţi acum voi, cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate şi acolo timp de un an vom face negoţ şi vom câştiga; 14 voi, care nu ştiţi nimic despre ce se va întâmpla mâine! Căci ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă şi-apoi piere. 15 Mai bine ziceţi: „De va vrea Domnul şi vom trăi, vom face aceasta sau aceea.” 16 Dar voi acum, în trufia voastră, vă lăudaţi. Orice laudă de acest fel este rea. 17 Aşadar, cel ce ştie să facă binele şi nu-l face, păcătuieşte.