Isus înaintea lui Pilat
1 S-au sculat toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2 Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.” 3 Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da” , i-a răspuns Isus, „sunt.” 4 Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” 5 Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Isus înaintea lui Irod
6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7 Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10 Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11 Irod , cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.
Hotărârea de moarte întărită
13 Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod 14 și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. 15 Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Eu deci , după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” 17 La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat. 18 Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” 19 Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21 Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” 22 Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 23 Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. 24 Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. 25 Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Răstignirea
26 Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27 În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28 Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. 29 Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’ 30 Atunci vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’ 31 Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 32 Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus. 33 Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. 34 Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
Batjocurile
35 Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36 Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet 37 și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” 38 Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” 39 Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!” 40 Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42 Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” 43 Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
44 Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 45 Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată , în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47 Sutașul , când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” 48 Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49 Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
Îngroparea lui Isus
50 Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51 care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52 Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56 s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
Iisus înaintea lui Pilat şi a lui Irod
1 Şi, ridicându-se toată mulţimea, L-au dus la Pilat 2 şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.” 3 Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.” 4 Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-I găsesc nici o vină acestui om.” 5 Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”
6 Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean 7 şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod s-a bucurat mult când L-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-L vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de acesta. 9 Şi L-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. 10 De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care Îl învinuiau întruna. 11 Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.
Condamnarea lui Iisus
13 Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul 14 şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-L în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi. 15 Şi nici Irod, care ni L-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.” 18 Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!” 19 Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Iisus. 21 Dar ei strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” 22 Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu-I găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-L voi elibera.” 23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-L răstignească. Iar strigătele lor au biruit. 24 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25 L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a lăsat în voia lor.
Răstignirea lui Iisus
26 Pe când Îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus. 27 Şi era urmat de multă lume şi de femei care Îl plângeau şi Îl jeleau. 28 Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru Mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri, 29 pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt femeile cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.
30 Atunci vor începe să zică munţilor:
Prăvăliţi-vă peste noi!
Şi stâncilor:
Acoperiţi-ne!
31 Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”
32 Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte. 33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, L-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele Lui, trăgându-le la sorţi. 35 Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe Sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!” 36 Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se I-au dat oţet 37 zicându-I: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-Te!” 38 Deasupra Lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi Îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-Te pe Tine şi pe noi!” 40 Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă? 41 Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.” 42 Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.” 43 Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.”
Iisus moare pe cruce
44 Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul, 45 soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două. 46 Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul. 47 Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.” 48 Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Cunoscuţii Lui şi femeile care Îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.
Înmormântarea lui Iisus
50 Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept, 51 care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. 52 A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus. 53 L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta. 55 Femeile care Îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul. 56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.