Fariseii și datina bătrânilor
1 Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Și, când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5 Și fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ 8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceți: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban », adică dat lui Dumnezeu, face bine’; 12 și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
14 În urmă , a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. 15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” 17 După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
24 Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.” 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” 29 Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” 30 Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ținutul Decapole. 32 I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. 33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34 Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata” , adică „Deschide-te!” 35 Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți, să vorbească.”
Fariseii şi obiceiurile din bătrâni
1 Fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El. 2 Iar când i-au văzut pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate 3 – căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu îşi spală mâinile până la cot, după datina bătrânilor, 4 iar când vin din piaţă, dacă nu se afundă în apă, nu mănâncă şi mai sunt multe altele pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă şi a paturilor – 5 fariseii şi cărturarii L-au întrebat, aşadar: „De ce ucenicii Tăi nu trăiesc după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?” 6 Atunci Iisus le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum stă scris:
Acest popor Mă cinsteşte numai cu buzele,
iar inima lor este departe de Mine.
7 În zadar însă Mă cinstesc ei,
dând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8 Lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi datina oamenilor.” 9 Şi le zicea: „O, ce bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră! 10 Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! şi Cel ce va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, să fie dat la moarte! 11 Iar voi ziceţi: Un om poate spune tatălui sau mamei lui, Corban (care înseamnă: orice aş avea ca ajutor, este Dăruit lui Dumnezeu) 12 şi îi îngăduiţi să nu mai facă nimic pentru tată şi pentru mamă. 13 Aşa desfiinţaţi voi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care singuri v-aţi dat-o. Şi multe alte lucruri faceţi, ca acesta.”
14 Chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi! 15 Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să aibă putere să îl întineze, ci cele ce ies din om sunt cele care îl întinează pe om. 16 Cine are urechi de auzit, să audă!”
17 Când a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Săi l-au întrebat despre această parabolă. 18 Iar El le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce vine din afară, când intră în om, nu poate să-l întineze, 19 pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi ajunge afară, în hazna?” Astfel a arătat că toate bucatele sunt curate. 20 Şi spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează, 21 pentru că dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, 22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea. 23 Toate aceste rele ies dinlăuntrul omului şi îl întinează.”
Vindecări în ţinuturile păgâne
24 Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns, 25 şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui 26 – deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei. 27 Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.” 28 Dar ea I-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” 29 Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.” 30 Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea.
31 Plecând iarăşi de la hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin ţinutul Decapolis. 32 Şi I-au adus un surd, care mai era şi gângav, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. 33 Iar El, trăgându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele pe urechile lui şi, scuipând pe deget, i-a atins limba. 34 Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!” 35 Şi îndată i s-au deschis urechile şi i s-a dezlegat împleticeala limbii şi vorbea limpede. 36 Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să tacă, cu atât ei îl vesteau mai mult. 37 Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”