1 După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte, 3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” 4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! 5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6 Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! 7 Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Șed ca împărăteasă , nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!’ 8 Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. 9 Și împărații pământului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge și o vor boci. 10 Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: ‘Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!’ 11 Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; 13 nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 14 Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine și nu le vei mai găsi. 15 Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16 și vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! 17 Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!’ Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toți cei ce câștigă din mare stăteau departe 18 și , când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ 19 Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!’ 20 Bucură-te de ea, cerule! Bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și prorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate și a judecat-o.” 21 Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare și a zis: „Cu așa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nu va mai fi găsit! 22 Și nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbițe; nu se va mai găsi la tine niciun meșter în vreun meșteșug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23 Lumina lămpii nu va mai lumina în tine și nu se va mai auzi în tine glasul mirelui și al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta 24 și pentru că acolo a fost găsit sângele prorocilor și al sfinților și al tuturor celor ce au fost înjunghiați pe pământ.”
1 După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat cu voce puternică:
A căzut, a căzut Babilonul cel mare
A devenit o locuinţă a demonilor
temniţă a oricărui duh necurat,
temniţă a oricărei păsări necurate
şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,
3 căci din vinul aprinderii desfrânării ei
toate neamurile au băut
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit
din puterea desfătărilor ei.
4 – Şi am auzit o altă voce din cer zicând:
Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
iar de plăgile ei
să nu aveţi parte,
5 căci păcatele ei au ajuns până la cer
şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.
6 Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit
răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;
în paharul în care a turnat,
turnaţi-i de două ori mai mult.
7 Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,
tot pe atât daţi-i chin şi plângere,
fiindcă îşi spune în inima ei:
M-am aşezat ca o regină,
şi nu sunt văduvă
şi nu voi şti ce-i plânsul.
8 De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,
moarte, plângere şi foamete,
şi va fi arsă în foc,
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,
Cel care a judecat-o.
9 Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10 Vor sta departe de teama chinului ei spunând:
Vai, vai ţie, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare,
căci într-un singur ceas a venit judecata ta!
11 Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12 aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.
14 Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău
s-au dus de la tine
şi tot fastul şi toată strălucirea ta
au pierit din tine
şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16 şi zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
cea îmbrăcată în ţesăturile fine,
în purpură şi stofă stacojie
împodobită cu aur
şi pietre scumpe şi mărgăritare,
17 căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!
Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18 şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19 Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii
pe apele mării, din bogăţiile ei,
căci într-un singur ceas a fost pustiită!
20 Veseleşte-te însă de ea, cerule,
şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,
căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.
21 Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:
Cu aşa furie va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi niciodată,
22 iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,
din flaut şi din trâmbiţă
nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,
şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug
nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,
nici huruitul morilor
nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!
23 Şi nici lumina lămpii
nu va mai lumina vreodată, de-acum,
nici glasul mirelui şi-al miresei
nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,
căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii
şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,
24 În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi
şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.