1 După aceste lucruri, m-am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” 2 Numaidecât am fost răpit în Duhul. Și iată că în cer era pus un scaun de domnie, și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. 3 Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. 4 Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci și patru de scaune de domnie; și pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și pe capete aveau cununi de aur. 5 Din scaunul de domnie ieșeau fulgere , glasuri și tunete.
Înaintea scaunului de domnie ardeau șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 În fața scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie și împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un vițel; a treia are fața ca a unui om; și a patra seamănă cu un vultur care zboară. 8 Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru . Zi și noapte ziceau fără încetare: „Sfânt , Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” 9 Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce ședea pe scaunul de domnie și care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie și se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, își aruncau cununile înaintea scaunului de domnie și ziceau: 11 „Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”
Viziunea tronului ceresc
1 Apoi am privit şi, iată, o uşă era deschisă în cer. Iar glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a spus: „Urcă aici şi îţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea”. 2 Deodată am fost în duh şi, iată, era un tron în cer, iar pe tron şedea cineva. 3 Iar Cel care şedea semăna la înfăţişare cu piatra de jasp şi de sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului. 4 Şi în jurul tronului erau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe ele şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe capetele lor cununi de aur. 5 Iar din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete, iar înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Şi în faţa tronului era ceva ce semăna cu o mare de sticlă asemenea cristalului.
În mijloc şi în jurul tronului, erau patru fiinţe acoperite cu ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă era ca un leu, a doua fiinţă era ca un viţel, a treia fiinţă avea faţa ca de om, iar a patra fiinţă era ca un vultur zburând. 8 Fiecare din cele patru fiinţe avea câte şase aripi şi erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ele strigau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel care era, care este şi care vine”. 9 De câte ori fiinţele dădeau slavă şi cinste şi mulţumire Celui aşezat pe tron, Celui Viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui aşezat pe tron şi i se închinau Celui Viu în vecii vecilor şi îşi aruncau cununile înaintea tronului spunând:
11 Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava şi cinstea şi puterea,
pentru că Tu ai creat toate
şi prin voinţa Ta erau şi au fost create.