David în peștera En-Ghedi. Saul cruțat de David
1 Când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, au venit și i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” 2 Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s-a dus să caute pe David și pe oamenii lui până pe stâncile țapilor sălbatici. 3 A ajuns la niște stâne de oi, care erau lângă drum, și acolo era o peșteră în care a intrat să doarmă . David și oamenii lui erau în fundul peșterii. 4 Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: ‘Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea.’” David s-a sculat și a tăiat încet colțul hainei lui Saul. 5 După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul. 6 Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” 7 Cu aceste cuvinte, David a oprit pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum. 8 După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat. 9 David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îți vrea răul’? 10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruțat și am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.’ 11 Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate , nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse , ca să-mi iei viața. 12 Judece Domnul între mine și tine și Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. 13 ‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14 Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice. 15 Domnul va judeca și va hotărî între mine și tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” 16 Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns. 17 Și a zis lui David: „Tu ești mai bun decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău. 18 Tu îți arăți azi bunătatea cu care te porți față de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, și nu m-ai omorât. 19 Dacă întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum, iată, știu că tu vei domni și că împărăția lui Israel va rămâne în mâinile tale. 21 Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânța mea după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.” 22 David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit .
David îi cruță viața lui Saul
1 Când s‑a întors Saul de la urmărirea filistenilor, i s‑a dat de veste: „Iată, David este în pustiul En‑Ghedi!” 2 Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s‑a dus să‑i caute pe David și pe oamenii lui până la Stâncile Țapilor. 3 A ajuns la niște țarcuri pentru turme, care erau lângă drum. Acolo era o peșteră, în care a intrat să‑și acopere picioarele . David și oamenii lui stăteau în fundul peșterii. 4 Oamenii lui David i‑au zis: „Iată ziua în care DOMNUL îți zice: «Îl dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă‑i după cum vei găsi de cuviință!»” David s‑a ridicat și a tăiat încet colțul mantiei lui Saul. 5 După aceea, inima îi bătea cu putere , pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. 6 El le‑a zis oamenilor săi: „Să mă ferească DOMNUL să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, care este unsul DOMNULUI, anume să ridic mâna asupra lui! Totuși, este unsul DOMNULUI!” 7 Prin aceste cuvinte, David i‑a oprit pe oamenii săi și nu i‑a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Apoi Saul a ieșit din peșteră și și‑a continuat drumul.
8 David s‑a ridicat în urma lui și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: „Stăpânul meu, o, rege!” Saul s-a uitat înapoi, și David s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 9 David i‑a zis lui Saul: „De ce asculți vorbele oamenilor care zic: «David îți vrea răul»? 10 Iată, ochii tăi văd acum că DOMNUL te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Unii îmi spuneau să te omor, dar eu te‑am cruțat și am zis: «Nu voi ridica mâna asupra stăpânului meu, căci este unsul DOMNULUI11 Uite, părintele meu, uite colțul mantiei tale în mâna mea, căci ți‑am tăiat colțul mantiei și nu te‑am ucis! Să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate , nici trădare – nici n‑am păcătuit față de tine, deși tu îmi întinzi curse , ca să‑mi iei viața. 12 DOMNUL să judece între mine și tine și DOMNUL să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine! 13 Cum zice vechea zicală: «Din cei răi răutate iese.» De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice. 15 DOMNUL va fi judecătorul, și El va judeca între mine și tine. Va vedea și îmi va apăra pricina, izbăvindu‑mă din mâna ta.”
16 Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este acesta, fiul meu David?” Saul și-a înălțat glasul și a plâns. 17 Și i‑a zis lui David: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu te‑ai purtat față de mine cu bunătate, iar eu m‑am purtat față de tine cu răutate. 18 Tu mi‑ai arătat astăzi cât bine mi‑ai făcut, când DOMNUL m‑a dat în mâinile tale, și nu m‑ai omorât. 19 Dacă îl întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să‑și urmeze drumul în liniște? DOMNUL să‑ți răsplătească binele pe care mi l‑ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum, iată, știu că negreșit tu vei domni și că domnia lui Israel va fi întărită în mâinile tale. 21 Acum, jură‑mi pe DOMNUL nu‑mi vei nimici sămânța și că nu‑mi vei șterge numele din casa tatălui meu!” 22 David i‑a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s‑au suit în locul întărit .