Războiul cu amoniții
1 După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, și în locul lui a domnit fiul său Hanun. 2 David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum a arătat și tatăl lui față de mine.” Și David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, 3 căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpânului lor Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască și să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească își trimite el slujitorii la tine?” 4 Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate și le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse . Apoi le-a dat drumul. 5 David, înștiințat de lucrul acesta, a trimis niște oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriți, și împăratul a spus să le spună: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba și pe urmă să vă întoarceți.” 6 Fiii lui Amon, văzând că se făcuseră urâți lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la sirienii din Bet-Rehob și de la sirienii din Țoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. 7 La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea, numai oameni viteji. 8 Fiii lui Amon au ieșit și s-au așezat în șiruri de bătaie la intrarea porții; sirienii din Țoba și din Rehob și oamenii din Tob și din Maaca erau deoparte, în câmpie. 9 Ioab a văzut că avea să lupte și înainte, și înapoi. A ales atunci din toți aleșii lui Israel o ceată, pe care a așezat-o împotriva sirienilor, 10 și a pus sub porunca fratelui său Abișai ce mai rămăsese din popor, ca să țină piept fiilor lui Amon. 11 El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut. 12 Fii tare și să ne arătăm plini de bărbăție pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, și Domnul să facă ce va crede!” 13 Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, și ei au luat-o la fugă dinaintea lui. 14 Și când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon și s-a întors la Ierusalim. 15 Sirienii, văzând că fuseseră bătuți de Israel, și-au strâns puterile. 16 Hadadezer a trimis după sirienii care erau de cealaltă parte a râului și au venit la Helam, în frunte cu Șobac, căpetenia oștirii lui Hadadezer. 17 Au dat de veste lui David, care a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a venit la Helam: sirienii s-au pregătit de au ieșit înaintea lui David și au început lupta cu el. 18 Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Și David le-a tăiat șapte sute de cai de trăsură și patruzeci de mii de călăreți ; a lovit și pe căpetenia oștirii lor Șobac, care a murit pe loc. 19 Toți împărații supuși lui Hadarezer, văzându-se bătuți de Israel, au făcut pace cu Israel și i s-au supus . Și sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.
Războiul cu amoniții
1 După aceea, regele fiilor lui Amon a murit, iar în locul lui a început să domnească Hanun, fiul său. 2 David a zis: „Îi voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, căci și tatăl lui a arătat bunăvoință față de mine.” Și David i‑a trimis pe slujitorii săi să‑l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, 3 căpeteniile fiilor lui Amon i‑au zis stăpânului lor Hanun: „Oare ca să‑și arate prețuirea față de tatăl tău a trimis David oameni cu vorbe de mângâiere? Nu cumva și‑a trimis slujitorii la tine ca să cunoască cetatea, s‑o cerceteze și s‑o nimicească?” 4 Hanun i‑a luat pe slujitorii lui David, le‑a ras barba pe jumătate și le‑a tăiat hainele pe jumătate până la coapse . Apoi le‑a dat drumul.
5 Când i‑au dat de veste lui David, el a trimis oameni înaintea lor, căci pățiseră o mare rușine. Regele le‑a spus: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba și pe urmă să vă întoarceți!” 6 Fiii lui Amon au înțeles că și‑au atras ura lui David; au trimis de au tocmit douăzeci de mii de pedestrași de la arameii din Bet‑Rehob și de la arameii din Țoba, o mie de la regele din Maaca și douăsprezece mii de la oamenii din Tob. 7 La auzul veștii , David l‑a trimis pe Ioab cu toată oștirea vitejilor .
8 Fiii lui Amon au ieșit și s‑au așezat în linie de bătaie la intrarea porții; arameii din Țoba și din Rehob și oamenii din Tob și din Maaca erau deoparte, în câmpie. 9 Când a văzut Ioab că urma să lupte pe două fronturi , i‑a pus deoparte pe cei mai buni războinici din Israel și i‑a rânduit împotriva arameilor, 10 iar restul poporului l‑a pus sub porunca fratelui său, Abișai, ca să iasă înaintea fiilor lui Amon. 11 El a zis: „Dacă arameii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; iar dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut. 12 Fii tare ! Să ne arătăm tari pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru; iar DOMNUL să facă după cum va găsi de cuviință!” 13 Ioab și poporul care era cu el au înaintat la luptă împotriva arameilor, iar ei au fugit dinaintea lui. 14 Când au văzut fiii lui Amon că arameii au fugit, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon și s‑a întors la Ierusalim.
15 Arameii, văzând că fuseseră înfrânți de Israel, s‑au strâns laolaltă. 16 Hadadezer a trimis după arameii care erau dincolo de Râu , și aceștia au venit la Helam, în frunte cu Șobac, căpetenia oștirii lui Hadadezer. 17 Când David a aflat vestea, a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a venit la Helam. Arameii s‑au așezat în linii de bătaie împotriva lui David și au început lupta cu el. 18 Dar arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le‑a nimicit șapte sute de care de război și patruzeci de mii de călăreți ; l‑a lovit pe Șobac, căpetenia oștirii lui Hadadezer , care a murit acolo. 19 Când regii care îi fuseseră supuși lui Hadadezer s‑au văzut înfrânți de Israel, au făcut pace cu Israel și i s‑au supus . Astfel, arameii s‑au temut să‑i mai ajute pe fiii lui Amon.