Cântarea lui David
1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2 El a zis:
„Domnul este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca mea
la care găsesc un adăpost,
scutul meu și puterea care mă mântuiește,
turnul meu cel înalt și scăparea mea.
Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5 Căci valurile morții mă înconjuraseră,
șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
6 legăturile mormântului mă înconjuraseră,
lațurile morții mă prinseseră.
7 În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci, pământul s-a cutremurat și s-a clătinat,
temeliile cerului s-au mișcat
și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui
și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10 A plecat cerurile și S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
12 era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15 a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,
a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16 Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El Și-a întins mâna de sus, din înălțime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei,
care erau mai tari decât mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m-a scos la loc larg.
El m-a mântuit, pentru că mă iubește.
21 Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea,
mi-a făcut după curăția mâinilor mele;
22 căci am păzit căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea
după curăția mea înaintea Lui.
26 Cu cel bun Tu ești bun,
cu omul drept Te porți după dreptate,
27 cu cel curat ești curat,
cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui.
28 Tu mântuiești pe poporul care se smerește,
și cu privirea Ta
cobori pe cei mândri .
29 Da, Tu ești lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,
Cuvântul Domnului este curățit;
El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?
Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă .
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și El mă așază pe locurile mele cele înalte .
35 Îmi deprinde mâinile la luptă
și brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgești drumul sub pașii mei
și picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41 Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea
și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul , dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca pulberea pământului,
îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe.
44 Mă scapi din neînțelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46 Fiii străinului leșină de la inimă,
tremură când ies din cetățuie.
47 Trăiască Domnul
și binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune popoarele
49 și care mă face să scap de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
și voi cânta spre slava Numelui Tău!
51 El dă mari izbăviri împăratului Său
și arată milă unsului Său:
lui David și seminței lui pentru totdeauna.”
Cântarea lui David
1 David a îndreptat către DOMNUL cuvintele acestei cântări după ce DOMNUL l‑a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul. 2 El a zis:
„DOMNUL este stânca mea,
cetățuia mea, izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca în care mă ascund ,
scutul meu, cornul izbăvirii mele,
turnul meu de scăpare și adăpostul meu ,
izbăvitorul meu, care mă scapă de silnicie!
4 Eu Îl chem pe DOMNUL cel vrednic de laudă
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5 Mă împresuraseră talazurile morții,
eram îngrozit de puhoaiele pieirii,
6 mă înfășurau funiile Locuinței Morților,
cursele morții îmi țineau calea.
7 Dar, în strâmtorarea mea, L‑am chemat pe DOMNUL,
pe Dumnezeul meu L‑am chemat;
din templul Lui El mi‑a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci s‑a zguduit pământul și s‑a cutremurat;
temeliile cerurilor tremurau și se clătinau,
pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui,
un foc mistuitor, din gura Lui,
și cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10 A înclinat cerurile și a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11 S‑a urcat și a zburat în car de heruvimi,
S‑a arătat pe aripile vântului;
12 din întuneric Își făcuse cort de jur împrejur ,
din ape întunecate și nori groși.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14 DOMNUL a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să‑I răsune glasul;
15 i‑a săgetat pe vrăjmași și i‑a risipit,
a aruncat fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16 Atunci au ieșit la iveală albiile mărilor
și s‑au dezgolit temeliile lumii,
la mustrarea DOMNULUI,
la vuietul suflării nărilor Lui.
17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari;
18 m‑a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
19 Ei se năpustiseră asupra mea în ziua nenorocirii mele;
dar DOMNUL a fost sprijinul meu.
20 El m‑a scos la loc larg.
El m‑a scăpat, pentru că mă iubește.
21 DOMNUL m‑a răsplătit după nevinovăția mea,
mi‑a răspuns după curăția mâinilor mele;
22 căci am păzit căile DOMNULUI
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m‑am depărtat de rânduielile Lui.
24 Am fost desăvârșit înaintea Lui
și m‑am ținut departe de păcat.
25 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Lui.
26 Cu cel credincios Te arăți credincios,
cu omul desăvârșit Te arăți desăvârșit,
27 cu cel curat Te arăți curat,
dar cu cel sucit Te arăți sucit.
28 Tu îi mântuiești pe cei umiliți,
și cu privirea Ta îi smerești pe cei trufași .
29 Da, Tu ești candela mea, DOAMNE!
DOMNUL îmi luminează întunericul.
30 Cu Tine sparg întărituri,
cu Dumnezeul meu sar peste ziduri.
31 El este Dumnezeu: desăvârșite sunt căile Lui;
cuvântul DOMNULUI este încercat în foc;
El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
32 Căci cine este Dumnezeu, în afară de DOMNUL?
Și cine este Stânca, în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El îmi face calea desăvârșită .
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălțimile mele .
35 El îmi deprinde mâinile la luptă,
iar brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
și ajutorul Tău mă face mare.
37 Tu lărgești drumul sub pașii mei,
și gleznele mele nu alunecă.
38 Îi urmăresc pe vrăjmași, ca să‑i dau pieirii;
nu mă întorc până nu‑i nimicesc.
39 Îi stârpesc, îi zdrobesc, de nu se mai ridică;
se prăbușesc sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere de luptă
și‑i răpui pe dușmani sub tălpile mele.
41 Îi faci pe vrăjmași să dea bir cu fugiții ,
iar pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42 Ei se uită, dar nu are cine să‑i scape;
strigă către DOMNUL , dar nu le răspunde.
43 Îi pisez ca pulberea pământului,
ca noroiul de pe ulițe îi calc în picioare.
44 Tu mă izbăvești de certurile cu cei înarmați;
mă păstrezi în fruntea neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunoșteam îmi este supus.
45 Fiii străinului se ploconesc înaintea mea;
ascultă de mine la cea dintâi poruncă.
46 Pălesc străinii de frică
și ies tremurând din fortărețele lor.
47 Viu este DOMNUL! Binecuvântată fie Stânca mea!
Fie înălțat Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
îmi supune popoarele
49 și mă scapă de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, DOAMNE,
și Numelui Tău îi voi aduce slavă!
51 El îi dă mari izbăviri regelui Său
și revarsă har peste unsul Său, David,
și peste urmașii lui pentru totdeauna!”