David dorește să zidească o casă lui Dumnezeu
1 Când a locuit împăratul în casa lui și când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toți vrăjmașii care-l înconjurau, 2 a zis prorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort.” 3 Natan a răspuns împăratului: „Du-te și fă tot ce ai în inimă , căci Domnul este cu tine.” 4 În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: 5 „Du-te și spune robului meu David: ‘Așa vorbește Domnul: «Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? 6 Dar Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit într-un cort drept locuință. 7 Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?»’ 8 Acum să spui robului Meu David: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; 9 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut numele mare , ca numele celor mari de pe pământ; 10 am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte 11 și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi. Și Domnul îți vestește că-ți va zidi o casă. 12 Când ți se vor împlini zilele și vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția. 13 El va zidi Numelui Meu o casă și voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui. 14 Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul , îl voi pedepsi cu o nuia omenească și cu lovituri omenești; 15 dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. 16 Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.»’”
Rugăciunea lui David
17 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta. 18 Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? 19 Și încă atât este puțin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbești despre casa robului Tău și în viitor. Și binevoiești să înveți pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule! 20 Ce Ți-ar putea spune David mai mult? Tu cunoști pe robul Tău, Doamne Dumnezeule! 21 După cuvântul Tău și după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău! 22 Ce mare ești Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 23 Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Și facă un Nume și ca să facă pentru el, pentru țara Ta, minuni și semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri și pe dumnezeii lor? 24 Tu ai întărit pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, și Tu , Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. 25 Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui și lucrează după cuvântul Tău. 26 Slăvit să fie Numele Tău pe vecie și să se zică: ‘Domnul oștirilor este Dumnezeul lui Israel. Și casa robului Tău David să rămână înaintea Ta!’ 27 Căci Tu Însuți, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău zicând: ‘Eu îți voi întemeia o casă!’ De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ți facă această rugăciune. 28 Acum, Doamne Dumnezeule, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr și Tu ai vestit harul acesta robului Tău. 29 Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.”
David dorește să‑I zidească lui Dumnezeu un Templu
1 Când regele s‑a așezat la casa lui și când DOMNUL i‑a dat odihnă, izbăvindu‑l de toți vrăjmașii din jur, 2 i‑a zis profetului Natan: „Iată, eu locuiesc într‑o casă de cedru, iar chivotul lui Dumnezeu locuiește într‑un cort!” 3 Natan i‑a răspuns regelui: „Mergi și fă tot ce ai pe inimă , căci DOMNUL este cu tine!” 4 Dar, în noaptea următoare, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Natan astfel: 5 „Du‑te și spune‑i robului meu David: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Oare tu Îmi vei zidi o casă în care să locuiesc? 6 Dar Eu, din ziua când i‑am scos pe fiii lui Israel din Egipt până astăzi, n‑am locuit într‑o Casă, ci am călătorit într‑un Cort , într‑un Lăcaș. 7 Pretutindeni pe unde am călătorit cu toți fiii lui Israel, am întrebat Eu pe vreuna din căpeteniile lui Israel – cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu, Israel: ‹De ce nu Mi‑ați zidit o casă din lemn de cedru?›’»
8 De aceea, așa să‑i spui robului Meu David: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘Te‑am luat de la pășune, de la oi, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel; 9 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i‑am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta. Îți voi face numele mare , ca numele celor mari de pe pământ. 10 Voi da un loc poporului Meu, lui Israel, și‑l voi sădi să locuiască în el și să nu mai fie tulburat. Cei răi nu‑l vor mai apăsa ca mai înainte 11 și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, peste Israel. Îți voi da odihnă , izbăvindu‑te de toți vrăjmașii tăi. DOMNUL îți vestește astfel : DOMNUL îți va zidi ție o casă! 12 Când ți se vor împlini zilele și vei fi culcat lângă părinții tăi, voi ridica după tine un urmaș care va ieși din coapsele tale și‑i voi întări domnia. 13 El va zidi Numelui Meu o Casă și voi întări pe vecie tronul stăpânirii lui. 14 Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul , îl voi pedepsi cu nuia omenească și cu lovituri din partea oamenilor, 15 dar îndurarea Mea nu se va depărta de la el, cum am îndepărtat‑o de la Saul, pe care l‑am dat la o parte din calea ta. 16 Casa ta și domnia ta vor dăinui veșnic înaintea Mea, și tronul tău va fi întărit pe vecie!’»”
17 Natan i‑a spus lui David toate aceste cuvinte și toată descoperirea aceasta. 18 Regele David s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea DOMNULUI și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne DOAMNE, și ce este casa mea, de m‑ai adus până aici? 19 Și încă acest lucru a părut prea puțin în ochii Tăi, Stăpâne DOAMNE, astfel că Tu vorbești și despre casa robului Tău pentru viitor. Aceasta este legea omului , Stăpâne DOAMNE! 20 Ce Ți‑ar putea spune David mai mult? Tu îl cunoști pe robul Tău, Stăpâne DOAMNE! 21 Datorită cuvântului Tău și după inima Ta ai făcut toate aceste lucruri mărețe, ca să i le descoperi robului Tău! 22 Ce mare ești Tu, Stăpâne DOAMNE! Nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 23 Cine este ca poporul Tău, Israel? Mai este pe pământ vreun neam al cărui dumnezeu s‑a dus să‑l răscumpere ca popor al lui, ca să‑și facă un nume și ca să facă pentru el lucrări mărețe și minunate? Tu ai izgonit dinaintea poporului Tău – pe care l‑ai răscumpărat din Egipt – neamuri și pe dumnezeii lor. 24 L‑ai întărit pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, și Tu , DOAMNE, Te‑ai făcut Dumnezeul lui. 25 Acum, DOAMNE Dumnezeule, fă să dăinuie pe vecie cuvântul pe care l‑ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui și fă așa cum ai făgăduit! 26 Mărit să fie Numele Tău pe vecie și să se zică: «DOMNUL Oștirilor este Dumnezeul lui Israel! Casa robului Tău David să rămână întărită înaintea Ta!» 27 Tu Însuți, DOAMNE al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, i Te‑ai descoperit robului Tău zicând: «Eu îți voi zidi o casă!» De aceea a îndrăznit robul Tău să‑Ți facă această rugăciune. 28 Acum, Stăpâne DOAMNE, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr; Tu i‑ai vestit robului Tău binele acesta. 29 Acum, binevoiește să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuie pe vecie înaintea Ta, căci Tu, Stăpâne DOAMNE, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie!”