1 Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. 2 Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință 3 și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4 Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. 5 „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” 6 Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. 8 Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” 9 Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.” 12 Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.”
Împăratul Agripa la Cezareea
13 După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniță pe un om 15 împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. 16 Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât. 17 Ei au venit deci aici și, fără întârziere , am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să aducă pe omul acesta. 18 Pârâșii, când s-au înfățișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19 Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. 20 Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.” 22 Agripa a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.” 23 A doua zi deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 24 Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa și voi toți care sunteți de față cu noi, uitați-vă la omul acesta, despre care toată mulțimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Fiindcă am înțeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte și fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit. 26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27 Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemnițat, fără să arăt de ce este pârât.”
1 Festus a venit în provincia sa, iar după trei zile s‑a suit de la Cezareea la Ierusalim. 2 Preoții de seamă și mai‑marii iudeilor au adus plângere împotriva lui Pavel și l‑au rugat pe Festus 3 să le facă o favoare și să‑l trimită pe Pavel la Ierusalim. Îi întindeau astfel o cursă, ca să‑l omoare pe drum. 4 Festus a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va merge acolo în curând. 5 „Deci”, a zis el, „cei mai însemnați dintre voi să coboare împreună cu mine și, dacă este ceva nepotrivit în omul acesta, să‑l învinuiască!”
6 Festus a rămas între ei doar opt sau zece zile, apoi s‑a coborât la Cezareea. A doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit el, iudeii care veniseră din Ierusalim l‑au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grave învinuiri, pe care însă nu le puteau dovedi. 8 În cuvântul său de apărare, Pavel a zis : „N‑am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” 9 Festus, care voia să le facă iudeilor o favoare, i‑a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat de mine pentru acestea?” 10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea instanței cezarului și de el trebuie să fiu judecat. Față de iudei n‑am săvârșit nicio nedreptate, cum știi foarte bine. 11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor. Dar dacă nu este adevărat nimic din învinuirile acestora, nimeni nu poate să mă dea pe mâna lor. Fac apel la cezar !” 12 Atunci, Festus, după ce a stat de vorbă cu sfetnicii, a răspuns: „La cezar ai făcut apel, la cezar vei merge!”
Pavel, înaintea regelui Agripa al II‑lea
13 După câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să‑l salute pe Festus. 14 Fiindcă au rămas acolo mai multe zile, Festus i‑a povestit regelui cazul lui Pavel, zicând: „Felix a lăsat în temniță un bărbat 15 împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, s‑au plâns preoții de seamă și bătrânii iudeilor, cerându‑mi să‑l osândesc. 16 Le‑am răspuns că la romani nu este obiceiul să fie predat un om învinuit înainte să stea față în față cu acuzatorii lui și să aibă prilejul de a răspunde la învinuiri. 17 Ei au venit aici și, fără vreo altă amânare , eu am stat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. 18 Când s‑au înfățișat, acuzatorii nu i‑au adus nicio vină din lucrurile rele pe care le bănuiam eu. 19 Aveau cu el doar controverse privitoare la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu. 20 Fiindcă nu știam ce să fac în privința acestei controverse, l‑am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri . 21 Dar Pavel a cerut să rămână sub pază, ca să ajungă la judecata Maiestății Sale , așa că am poruncit să fie păzit până îl voi trimite la cezar.” 22 Agripa i‑a zis lui Festus: „Aș vrea să‑l aud și eu pe omul acesta .” „Mâine”, a răspuns el , „îl vei auzi.”
23 A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de judecată, împreună cu tribunii și cu bărbații cei mai de seamă ai cetății, iar la porunca lui Festus a fost adus Pavel. 24 Festus a zis: „Rege Agripa și voi toți cei adunați împreună cu noi, uitați‑vă la omul acesta, de care toată mulțimea iudeilor mi s‑a plâns și în Ierusalim, și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască! 25 Eu însă înțeleg că n‑a făcut nimic vrednic de moarte, dar, fiindcă el însuși a făcut apel la Augustus, am hotărât să‑l trimit. 26 N‑am nimic temeinic de scris suveranului cu privire la el, de aceea l‑am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agripa, pentru ca în urma cercetării să am ce scrie. 27 Căci mi se pare fără noimă să‑i trimit un întemnițat fără să arăt acuzele care i se aduc.”