Anania și Safira
1 Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2 și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6 Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. 7 Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” 9 Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” 10 Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11 O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.
Izbânda apostolilor
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13 și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. 14 Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15 până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16 Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.
Apostolii închiși și izbăviți
17 Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18 au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temnița de obște. 19 Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.” 21 Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să învețe pe norod. Marele preot și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. 22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: 23 „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” 24 Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. 25 Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-ați băgat în temniță stau în Templu și învață pe norod.” 26 Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod. 27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați să aruncați asupra noastră sângele acelui om.” 29 Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. 31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor , ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Apostolilor li se dă drumul
33 Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel , un învățător al Legii prețuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puțin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama bine ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. 36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, și toți cei ce îl urmaseră au fost risipiți și nimiciți. 37 După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră au fost risipiți. 38 Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar , dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” 40 Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. 42 Și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
1 Dar un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor 2 și a păstrat o parte din preț cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus‑o la picioarele apostolilor. 3 Petru i‑a zis: „Anania, de ce ți‑a umplut Satana inima ca să‑L minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi o parte din prețul ogorului? 4 Dacă nu‑l vindeai, nu rămânea al tău? Și după ce l‑ai vândut, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți‑ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i‑ai mințit, ci pe Dumnezeu.” 5 Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut și și‑a dat sufletul. O mare frică i‑a cuprins pe toți cei ce ascultau aceste lucruri . 6 Tinerii s‑au ridicat, l‑au acoperit, l‑au dus afară și l‑au îngropat.
7 Cam după trei ceasuri a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i‑a zis: „Spune‑mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a răspuns: „Da, cu atât.” 9 Atunci, Petru i‑a zis: „Cum de v‑ați învoit să‑L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l‑au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!” 10 Ea a căzut dintr‑odată la picioarele lui și și‑a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit‑o moartă; au scos‑o afară și au îngropat‑o lângă bărbatul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri .
Lucrarea apostolilor
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Fiind toți într‑un cuget, se adunau în Porticul lui Solomon 13 și niciunul dintre ceilalți nu cuteza să li se alăture; dar poporul îi lăuda mult. 14 Mulțimea celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15 încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei. 16 Se adunau la Ierusalim și mulțimi din cetățile vecine, aducând bolnavi și oameni chinuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau.
Întemnițarea și eliberarea apostolilor
17 Atunci , marele‑preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s‑au ridicat plini de invidie, 18 au pus mâna pe apostoli și i‑au aruncat în temniță. 19 Dar în timpul nopții, un înger al Domnului a deschis ușile temniței, i‑a scos afară și le‑a zis: 20 „Mergeți, stați în Templu și vestiți poporului toate cuvintele acestei Vieți!” 21 Când au auzit ei , au intrat dis‑de‑dimineață în Templu și au început să dea învățătură. Marele‑preot și cei ce erau cu el au venit, au adunat Sinedriul, adică sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să‑i aducă pe apostoli . 22 Când au sosit gărzile, nu i‑au găsit în temniță. S‑au întors și au dat de veste, 23 zicând: „Temnița am găsit‑o bine încuiată și pe paznici stând în picioare la uși, dar când am deschis, n‑am găsit pe nimeni înăuntru!” 24 Auzind aceste cuvinte, căpitanul gărzii Templului și preoții de seamă au rămas uimiți și se întrebau cum s‑a putut întâmpla așa ceva. 25 Cineva a venit și le‑a dat de veste: „Iată, oamenii pe care i‑ați aruncat în temniță stau în Templu și dau învățătură poporului!” 26 Atunci, căpitanul gărzii Templului a mers cu străjerii ca să‑i aducă, dar nu cu forța, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.
27 După ce i‑au adus, i‑au pus înaintea Sinedriului, iar marele‑preot i‑a întrebat, 28 zicând: „Nu v‑am poruncit noi cu tărie să nu dați învățătură în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați asupra noastră sângele acestui om!” 29 Drept răspuns, Petru și apostolii au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul părinților noștri L‑a înviat pe Isus, pe care voi L‑ați omorât atârnându‑L pe lemn. 31 Pe El Dumnezeu L‑a înălțat la dreapta Lui ca Întemeietor și Mântuitor , ca să‑i dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L‑a dat celor ce I se supun.”
33 Când au auzit aceasta , ei s‑au mâniat cumplit și voiau să‑i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel , un învățător al Legii prețuit de tot poporul, s‑a ridicat în Sinedriu și a poruncit să‑i scoată pe oameni afară pentru câtva timp. 35 Apoi a zis: „Bărbați israeliți, luați seama la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia! 36 Căci nu demult s‑a arătat Teuda, care zicea că este cineva și căruia i s‑au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost omorât și toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți și s‑a ales praful de ei. 37 După el s‑a ridicat Iuda Galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras mult popor de partea lui. A pierit și el, iar toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți. 38 De aceea, vă zic: depărtați‑vă de oamenii aceștia și lăsați‑i! Dacă planul sau lucrul aceasta este de la oameni, va fi nimicit; 39 dar dacă este de la Dumnezeu, nu‑l veți putea nimici. Nu cumva să vă treziți luptând împotriva lui Dumnezeu!” Ei l‑au ascultat. 40 Și după ce i‑au chemat pe apostoli, i‑au bătut , le‑au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le‑au dat drumul. 41 Apostolii au plecat din fața Sinedriului, bucurându‑se că au fost învredniciți să fie înjosiți pentru Numele Lui . 42 Și în fiecare zi, în Templu și în case, nu încetau să‑i învețe pe oameni și să‑L vestească pe Isus ca Hristos.