Prigonirea creștinilor
1 Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți , afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. 2 Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu mare tânguire. 3 Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță. 4 Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5 Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6 Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8 Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9 În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10 Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” 11 Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. 13 Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.
Petru și Ioan în Samaria
14 Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15 Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. 16 Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. 17 Atunci, Petru și Ioan au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19 și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” 20 Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22 Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, 23 căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii.” 24 Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.” 25 După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
Filip și famenul etiopian
26 Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” 27 Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, 28 se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. 29 Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” 30 Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” 31 Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. 32 Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33 în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.” 34 Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” 35 Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. 36 Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” 37 Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38 A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. 39 Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40 Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.
Prigonirea creștinilor
1 Saul încuviințase și el uciderea lui Ștefan . Și a început în acea zi o mare prigoană împotriva bisericii din Ierusalim. Toți s‑au împrăștiat prin ținuturile Iudeei și Samariei, în afară de apostoli. 2 Niște bărbați evlavioși l‑au îngropat pe Ștefan și l‑au jelit cu mare plânset. 3 Dar Saul făcea prăpăd în Biserică: intra în case, lua cu forța bărbați și femei și‑i arunca în temniță.
Filip propovăduiește Evanghelia în Samaria
4 Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5 Filip a coborât în cetatea Samariei și L‑a propovăduit pe Hristos. 6 Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când îl auzeau și vedeau semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulți demonizați ieșeau duhuri necurate, scoțând strigăte mari și mulți paralitici și șchiopi au fost vindecați. 8 Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9 Era în cetate un om pe nume Simon, care practica magia și uimea poporul Samariei, zicând despre sine că este un om însemnat. 10 Toți, de la mic la mare, îl ascultau cu atenție și ziceau: „Omul acesta este puterea lui Dumnezeu, numită «cea mare».” 11 Îl ascultau deci pentru că de multă vreme îi uimea cu magia lui. 12 Dar când l‑au crezut pe Filip, care le aducea vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. 13 Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, era nedespărțit de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se săvârșeau.
14 Apostolii din Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, 15 care s‑au coborât și s‑au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt. 16 Căci nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. 17 Atunci, Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, și au primit Duhul Sfânt. 18 Văzând Simon că Duhul [Sfânt] este dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani 19 și a zis: „Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, pentru ca cei peste care îmi pun mâinile să primească Duhul Sfânt!” 20 Dar Petru i‑a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, fiindcă ți‑ai închipuit că darul lui Dumnezeu se cumpără cu bani! 21 Tu n‑ai nici parte, nici moștenire în toată lucrarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22 Pocăiește‑te de această mârșăvie a ta și roagă‑te Domnului, și poate ți se va ierta gândul acesta al inimii tale, 23 căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii!” 24 Simon a răspuns: „Rugați‑vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din ce ați zis!” 25 După ce au adeverit și propovăduit Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
Filip și eunucul etiopian
26 Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip, zicând: „Ridică‑te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și care este pustiu!” 27 Filip s‑a ridicat și a plecat. Și iată că un etiopian, un eunuc, dregător al reginei Candace a etiopienilor și supraveghetor peste toate vistieriile ei, venise la Ierusalim ca să se închine și 28 se întorcea de acolo . El stătea în carul lui și citea din profetul Isaia. 29 Duhul i‑a zis lui Filip: „Mergi și apropie‑te de carul acesta!” 30 Filip a alergat și l‑a auzit pe etiopian citind din profetul Isaia. El i‑a zis: „Înțelegi tu ce citești?” 31 Etiopianul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg , dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și l‑a rugat pe Filip să urce și să stea alături de el. 32 Fragmentul din Scriptură pe care‑l citea era acesta:
El a fost dus ca o oaie la înjunghiere
și, ca un miel fără glas înaintea celui ce‑l tunde,
așa nu și‑a deschis gura;
33 umilit fiind, dreapta judecată i‑a fost refuzată.
Și cine va vorbi despre urmașii lui?
Căci viața i‑a fost luată de pe pământ.
34 Eunucul i‑a zis lui Filip: „Te rog, despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?” 35 Filip a luat cuvântul, a început de la acest loc din Scriptură și i L‑a propovăduit pe Isus. 36 Pe când își urmau ei drumul, au ajuns la o apă. Și eunucul a zis: „Iată apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” 37 [Filip i‑a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Eunucul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”] 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă și Filip l‑a botezat pe eunuc. 39 Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip și eunucul nu l‑a mai văzut, ci s‑a dus în drumul lui plin de bucurie. 40 Filip se afla la Azot. Mergând din loc în loc, propovăduia în toate cetățile, până a ajuns la Cezareea.