Ospățul lui Belșațar și luarea Babilonului
1 Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor. 2 Și, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 3 Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 4 Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. 5 În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. 6 Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7 Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul și a zis înțelepților Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta și mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănțișor de aur la gât și va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.” 8 Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tâlcuiască împăratului. 9 Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimântat foarte tare, fața i s-a îngălbenit și mai-marii lui au rămas încremeniți. 10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai-marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate ! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se îngălbenească fața! 11 În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți, și, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, 12 și anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele și să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tâlcuirea!” 13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul din prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? 14 Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor și că la tine se găsesc lumini, pricepere și o înțelepciune nemaipomenită. 15 Au adus înaintea mea pe înțelepți și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte. 16 Am aflat că tu poți să tâlcuiești și să dezlegi întrebări grele; acum , dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiești, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănțișor de aur la gât și vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăției!” 17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ține-ți darurile și dă altuia răsplătirile tale! Totuși voi citi împăratului scrierea și i-o voi tâlcui. 18 Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, împărăție, mărime, slavă și strălucire 19 și, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia și cobora pe cine voia. 20 Dar, când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui; 21 a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea. 22 Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri. 23 Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale! 24 De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. 25 Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit și împărțit! ’ 26 Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt. 27 Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor! 28 Împărțit înseamnă că împărăția ta va fi împărțită și dată mezilor și perșilor !” 29 Îndată, Belșațar a dat poruncă și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției. 30 Dar, chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. 31 Și a pus mâna pe împărăție Darius Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani.
Ospățul lui Belșațar
1 Împăratul Belșațar a dat un mare ospăț pentru cei o mie de mai‑mari ai lui și a băut vin înaintea lor. 2 Și, în cheful vinului, a poruncit să fie aduse vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai‑marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 3 Atunci au fost aduse vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai‑marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 4 Au băut vin și au lăudat zeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră.
5 În clipa aceea, s‑au arătat degetele unei mâini de om și au început să scrie pe tencuiala zidului palatului împărătesc, în fața sfeșnicului. Împăratul a văzut mâna care scria. 6 Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile lui l‑au înspăimântat într‑atât, încât i s‑au slăbit încheieturile șoldurilor și genunchii i se izbeau unul de altul. 7 Împăratul a strigat cu putere să vină descântătorii , caldeenii și astrologii. Apoi împăratul a luat cuvântul și le‑a zis înțelepților Babilonului: „Oricine va putea citi scrierea aceasta și îmi va spune tâlcuirea ei va fi îmbrăcat în purpură, va purta un lanț de aur la gât și va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.” 8 Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n‑au putut să citească scrierea, nici să i‑o tălmăcească. 9 Atunci, împăratul Belșațar s‑a tulburat foarte tare, fața i s‑a îngălbenit și mai‑marii lui au rămas înmărmuriți.
10 La auzul cuvintelor împăratului și ale mai‑marilor lui, împărăteasa a intrat în sala ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Veșnic să trăiești , împărate! Să nu te tulbure gândurile și să nu ți se îngălbenească fața! 11 În împărăția ta este un om care are în el Duhul Dumnezeului sfânt. Pe vremea tatălui tău s‑a aflat în el iluminare, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. Iar tatăl tău, împăratul Nebucadnețar – da, tatăl tău, o, împărate! – îl pusese mai‑mare peste vrăjitori, descântători, caldeeni și astrologi, 12 pentru că Daniel, pe care împăratul l‑a numit Beltșațar, are un duh nemaipomenit, cunoaștere, pricepere și darul de a tâlcui visele, de a lămuri întrebările grele și de a dezlega lucrurile încurcate. Să fie chemat acum Daniel, și el îți va spune tâlcuirea!”
13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului, și împăratul i‑a zis lui Daniel:
„Tu ești acel Daniel dintre prizonierii de război pe care i‑a adus din Iuda tatăl meu, împăratul? 14 Am aflat despre tine că ai Duhul lui Dumnezeu și că în tine se găsește iluminare, pricepere și o înțelepciune nemaipomenită. 15 Au fost aduși înaintea mea înțelepții și descântătorii, ca să citească scrierea aceasta și să‑mi spună tâlcuirea ei, dar n‑au putut să‑mi lămurească tâlcul acestor cuvinte. 16 Am aflat că tu poți să tâlcuiești lucruri și să dezlegi întrebări grele. Acum , dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să‑mi dai tâlcuirea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei purta un lanț de aur la gât și vei avea locul al treilea în împărăție!”
17 Atunci, Daniel a răspuns înaintea împăratului:
„Ține-ți darurile, iar răsplătirile tale dă‑le altuia! Totuși, îi voi citi împăratului scrierea și îi voi desluși tâlcul. 18 O, împărate, Dumnezeul preaînalt îi dăduse tatălui tău Nebucadnețar împărăție, mărire, slavă și strălucire. 19 Din pricina măririi pe care i‑o dăduse, toate popoarele, neamurile și limbile tremurau de frica lui. El dădea la moarte pe cine voia și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia și dădea jos pe cine voia. 20 Dar, când i s‑a înălțat inima și i s‑a îngâmfat duhul, devenind foarte semeț, a fost aruncat de pe tronul lui împărătesc și i s‑a luat slava. 21 A fost izgonit din mijlocul oamenilor, inima i s‑a făcut ca a fiarelor și a locuit împreună cu măgarii sălbatici. I‑au dat să mănânce iarbă ca la boi și trupul i‑a fost udat de roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El. 22 Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți‑ai smerit inima, cu toate că știai aceste lucruri, 23 ci te‑ai înălțat împotriva Domnului din cer. Au fost aduse înaintea ta vasele din Casa Lui și ați băut vin cu ele tu, mai‑marii tăi, nevestele și țiitoarele tale. Și ai lăudat zeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nu văd, nu aud și nu știu nimic, și nu L‑ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale. 24 De aceea a trimis El mâna care a lăsat scrierea aceasta. 25 Și iată ce este scris: «Numărat, numărat, cântărit și împărțit!» 26 Iată și tâlcuirea acestor cuvinte:
«Numărat» înseamnă că Dumnezeu a numărat zilele domniei tale și i‑a pus capăt.27 «Cântărit» înseamnă că ai fost cântărit în balanță și găsit cu lipsă.28 «Împărțit» înseamnă că împărăția ta a fost împărțită și dată mezilor și perșilor. ”
29 Atunci, Belșațar a poruncit ca Daniel să fie îmbrăcat în purpură și să i se pună un lanț de aur la gât; și s‑a dat de știre că el va avea locul al treilea în împărăție. 30 Dar chiar în noaptea aceea, Belșațar, regele caldeean, a fost omorât, 31 iar Darius Medul , care era în vârstă de șaizeci și doi de ani, a primit împărăția.