Scutirile de militărie
1 Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine . 2 La apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului. 3 Să le spună: ‘Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă înspăimântați, nu vă îngroziți dinaintea lor. 4 Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să bată pe vrăjmașii voștri, ca să vă mântuiască.’ 5 Mai-marii oștirii să vorbească apoi poporului și să zică: ‘Cine a zidit o casă nouă și nu s-a așezat încă în ea să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să se așeze altul în ea. 6 Cine a sădit o vie și n-a mâncat încă din ea să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să mănânce altul din ea. 7 Cine s-a logodit cu o femeie și n-a luat-o încă să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s-o ia altul.’ 8 Mai-marii oștirii să vorbească mai departe poporului și să spună: ‘Cine este fricos și slab la inimă să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui.’ 9 După ce mai-marii oștirii vor isprăvi de vorbit poporului, să așeze pe căpeteniile oștirii în fruntea poporului.
Cum să se poarte cu cetățile vrăjmașe
10 Când te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11 Dacă primește pacea și-ți deschide porțile, tot poporul care se va afla în ea să-ți dea bir și să-ți fie supus. 12 Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori. 13 Și, după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească. 14 Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, și să mănânci toată prada vrăjmașilor tăi pe care ți-i va da în mână Domnul Dumnezeul tău. 15 Așa să faci cu toate cetățile care vor fi foarte departe de tine și care nu fac parte din cetățile neamurilor acestora. 16 Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă. 17 Ci să nimicești cu desăvârșire popoarele acelea, pe hetiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe heviți și iebusiți, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, 18 ca să nu vă învețe să faceți după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului Dumnezeului vostru. 19 Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care ești în război, ca s-o cucerești, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci din ei și să nu-i tai, căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine? 20 Numai copacii pe care-i vei ști că nu sunt pomi buni de mâncat vei putea să-i strici și să-i tai și vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetății care este în război cu tine, până va cădea.
Reguli în caz de război
1 Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai numeros decât tine, să nu te temi de ei, căci DOMNUL, Dumnezeul tău, care te‑a scos din țara Egiptului, este cu tine . 2 Când se va apropia ceasul luptei, preotul să vină și să vorbească poporului, 3 spunând astfel: «Ascultă, Israele! Se apropie ceasul luptei împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, să nu vă temeți, să nu vă înspăimântați și nu vă îngroziți dinaintea lor! 4 DOMNUL, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să lupte pentru voi cu vrăjmașii voștri, ca să vă izbăvească.»
5 Dregătorii să vorbească apoi poporului astfel: «Dacă cineva a zidit o casă nouă și încă nu s‑a așezat în ea, să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și altul să se așeze în ea. 6 Dacă cineva a sădit o vie și n‑a mâncat încă din ea, să plece și să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și altul să mănânce din ea. 7 Dacă cineva s‑a logodit cu o femeie și încă n‑a luat‑o, să plece și să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și s‑o ia altul.» 8 Comandanții să vorbească mai departe poporului și să spună: «Dacă cineva este fricos și slab de inimă, să plece și să se întoarcă la casa lui, ca să nu înmoaie și inima fraților lui.» 9 După ce dregătorii vor isprăvi de vorbit poporului, să rânduiască în fruntea poporului căpetenii de oști.
Reguli în caz de asediu
10 Când te vei apropia de o cetate ca să lupți împotriva ei, mai întâi s‑o îmbii la pace . 11 Dacă primește să facă pace cu tine și‑ți deschide porțile , tot poporul care se va afla în ea să trudească pentru tine și să‑ți slujească. 12 Dacă nu face pace cu tine și vrea să înceapă lupta cu tine, atunci s‑o împresori 13 și, după ce DOMNUL, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, să‑i treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească. 14 Dar femeile, copiii, vitele și tot ce va mai fi în cetate, adică toată prada ei, să le păstrezi pentru tine; să te folosești de prada vrăjmașilor tăi pe care ți‑o dă DOMNUL, Dumnezeul tău. 15 Așa să faci cu toate cetățile care vor fi foarte departe de tine și care nu fac parte din cetățile acestor neamuri de aici. 16 Dar în cetățile popoarelor acestora, pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți le dă moștenire, să nu lași cu viață nimic din ce are suflare, 17 ci să‑i nimicești cu desăvârșire pe hitiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe hiviți și pe iebusiți, așa cum ți‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul tău, 18 ca să nu te învețe să faci după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiești astfel împotriva DOMNULUI, Dumnezeului tău.
19 Când vei împresura multe zile o cetate împotriva căreia lupți, ca s‑o cucerești, să nu strici pomii, tăindu‑i cu securea; să mănânci din ei, dar să nu‑i tai. Oare pomul de pe câmp este om ca să ajungă să fie împresurat de tine? 20 Numai copacii despre care știi că nu sunt pomi buni de mâncat să‑i strici; să‑i tai și să faci întărituri împotriva cetății care este în război cu tine, până la căderea ei.