Răzbunarea iudeilor
1 În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care avea să se aducă la îndeplinire porunca și hotărârea împăratului, și când vrăjmașii iudeilor nădăjduiseră să stăpânească peste ei, s-a întâmplat tocmai dimpotrivă, că iudeii au stăpânit asupra vrăjmașilor lor. 2 Iudeii s-au strâns în cetățile lor, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă . Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele! 3 Și toți mai-marii ținuturilor, căpeteniile oștirii, dregătorii, slujbașii împăratului au sprijinit pe iudei din pricina fricii pe care le-o insufla Mardoheu. 4 Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului și faima lui se răspândea în toate ținuturile, pentru că ajungea din ce în ce mai puternic . 5 Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor, i-au omorât și i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. 6 În capitala Susa, iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de oameni 7 și au înjunghiat pe Parșandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmașta, Arizai, Aridai și Vaiezata, 10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar n-au pus mâna pe averile lor. 11 În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră uciși în capitala Susa a ajuns la cunoștința împăratului. 12 Și împăratul a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis și au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ținuturi ale împăratului? Care-ți este cererea? Ea îți va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta.” 13 Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să fie îngăduit iudeilor care sunt la Susa să facă și mâine după porunca de azi și să spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.” 14 Și împăratul a poruncit să se facă așa. Porunca a fost adusă la cunoștința poporului din Susa. Au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15 Iudeii care se aflau în Susa s-au strâns din nou în a paisprezecea zi a lunii Adar și au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mâna pe averile lor. 16 Ceilalți iudei din celelalte ținuturi ale împăratului s-au strâns și și-au apărat viața. Au căpătat astfel odihnă, scăpând de vrăjmașii lor, și au ucis șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași. Dar n-au pus mâna pe averile lor.
Sărbătoarea Purim
17 Aceste lucruri s-au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a paisprezecea, iudeii s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 18 Cei ce se aflau la Susa s-au strâns în ziua a treisprezecea și a paisprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 19 De aceea, iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăț și de sărbătoare, în care își trimit daruri unii altora. 20 Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate ținuturile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare. 21 Le poruncea să prăznuiască în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar, 22 ca zile în care căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare și să facă din aceste zile niște zile de ospăț și de bucurie, când să-și trimită daruri de mâncare unii altora și să împartă daruri celor lipsiți. 23 Iudeii s-au îndatorat să facă ceea ce și începuseră să facă și ce le scrisese Mardoheu. 24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul tuturor iudeilor, făcuse planul să-i piardă și aruncase Pur, adică sorțul, ca să-i omoare și să-i nimicească. 25 Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor și să-i spânzure pe lemn pe el și pe fiii lui. 26 De aceea, zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur.
Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori , potrivit cu cele ce văzuseră ei înșiși și potrivit cu cele ce li se întâmplaseră, 27 iudeii au luat pentru ei, pentru sămânța lor și pentru toți cei ce se vor lipi de ei hotărârea și îndatorirea de neschimbat ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rânduit și la vremea hotărâtă. 28 Zilele acestea trebuiau să fie pomenite și prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ținut și în fiecare cetate. Și zilele acestea, Purim, nu trebuiau desființate niciodată din mijlocul iudeilor, nici să se șteargă aducerea aminte de ele printre urmașii lor. 29 Împărăteasa Estera, fata lui Abihail , și iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentru ca să întărească scrisoarea privitoare la Purim. 30 Au trimis scrisori tuturor iudeilor în cele o sută douăzeci și șapte de ținuturi ale împăratului Ahașveroș. Ele cuprindeau cuvinte de pace și de credincioșie, 31 întărind ținerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, cum le rânduiseră iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera pentru ei și cum și le rânduiseră și pentru ei înșiși și pentru sămânța lor, cu prilejul postului lor și țipetelor lor. 32 Porunca Esterei a întărit așezarea acestei sărbători Purim, și lucrul acesta a fost scris în carte.
1 În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care urma să se împlinească hotărârea, adică edictul împăratului, și în care vrăjmașii iudeilor nădăjduiseră să triumfe , s‑a întâmplat tocmai dimpotrivă: iudeii au triumfat asupra vrăjmașilor lor. 2 Iudeii s‑au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să‑i piardă . Nimeni n‑a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei căzuse peste toate popoarele. 3 Și toți dregătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului i‑au susținut pe iudei, pentru că frica de Mardoheu căzuse asupra lor. 4 Mardoheu era mare în casa împăratului și faima lui se răspândea în toate provinciile pe măsură ce omul acesta, Mardoheu, creștea în putere . 5 Iudeii i‑au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor și i‑au nimicit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. 6 În cetatea Susa, iudeii au nimicit cinci sute de oameni, 7 între care s‑au numărat Parșandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmașta, Arisai, Aridai și Vaiezata, 10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar de averile lor nu s‑au atins.
11 În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră uciși în cetatea Susa a ajuns la cunoștința împăratului. 12 Și împăratul i‑a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis și au nimicit în cetatea Susa cinci sute de oameni, precum și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii ale împăratului? Spune‑mi care‑ți mai este cererea, și ea îți va fi împlinită! Ce mai dorești? Vei căpăta!” 13 Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să le fie îngăduit iudeilor care sunt în Susa să facă și mâine după porunca de azi, iar pe cei zece fii ai lui Haman să‑i atârne de lemn !” 14 Și împăratul a poruncit să se facă așa și să fie vestită porunca în Susa. I‑au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15 Iudeii care se aflau în Susa s‑au strâns din nou, în a paisprezecea zi a lunii Adar, și au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar de averile lor nu s‑au atins .
16 Ceilalți iudei din provinciile împăratului s‑au adunat ca să‑și apere viața și să scape de vrăjmașii lor; au omorât șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași, dar de averile lor nu s‑au atins. 17 Acestea s‑au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a paisprezecea, iudeii s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 18 Însă iudeii care se aflau în Susa s‑au adunat în ziua a treisprezecea și a paisprezecea, iar în ziua a cincisprezecea s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 19 De aceea, iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăț și de sărbătoare, în care își trimit daruri de mâncare unii altora.
Sărbătoarea Purim
20 Mardoheu a scris aceste lucruri și le‑a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate provinciile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare. 21 Le poruncea să serbeze în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar, 22 ca zile în care iudeii căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor, precum și luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare; să facă din aceste zile niște zile de ospăț și de bucurie, în care să‑și trimită daruri de mâncare unii altora și să le împartă daruri celor lipsiți.
23 Iudeii au hotărât să facă ceea ce și începuseră să facă și ce le scrisese Mardoheu. 24 Haman, agaghitul, fiul lui Hamedata, vrăjmașul tuturor iudeilor, plănuise să‑i piardă pe iudei și aruncase pur (adică sorțul) ca să‑i zdrobească și să‑i nimicească. 25 Dar când lucrul acesta a ajuns înaintea împăratului , împăratul a poruncit în scris ca planul cel rău pe care îl făcuse Haman împotriva iudeilor să se întoarcă asupra capului lui, adică să fie atârnați de lemn el și fiii lui. 26 De aceea, zilele acestea s‑au numit Purim, de la cuvântul pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori , cu cele ce văzuseră ei înșiși și cu cele ce li se întâmplaseră, 27 iudeii au luat pentru ei, pentru urmașii lor și pentru toți cei ce se vor lipi de ei hotărârea de a serba în fiecare an aceste două zile, la vremea hotărâtă, în conformitate cu cele scrise. 28 Zilele acestea sunt pomenite și sărbătorite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Și zilele acestea, Purim, nu vor fi desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar pomenirea acestor zile nu va înceta printre urmașii lor.
29 Împărăteasa Estera, fata lui Abihail , și iudeul Mardoheu au poruncit în scris ca să întărească această a doua scrisoare privitoare la Purim. 30 Mardoheu le‑a trimis scrisori cu urări de fericire statornică tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale împărăției lui Ahașveroș, 31 întărind ținerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, după cum le rânduiseră iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera, pentru ei și pentru urmașii lor, cu privire la zilele de post și de rugăciune. 32 Porunca Esterei a întărit cele privitoare la Purim și a fost scrisă în carte.