Lăcustele
1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon , căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui , ca să fac semnele Mele în mijlocul lor 2 și ca să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul.” 3 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‘Până când ai de gând să nu vrei să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 4 Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine niște lăcuste pe toată întinderea țării tale. 5 Ele vor acoperi fața pământului, de nu se va mai putea vedea pământul ; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toți copacii care cresc pe câmpiile voastre, 6 îți vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n-au văzut așa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.’” Moise a plecat și a ieșit de la Faraon. 7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?” 8 Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă”, le-a zis el, „și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?” 9 Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.” 10 Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gând să faceți! 11 Nu, nu, ci duceți-vă voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut.” Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon. 12 Domnul a zis lui Moise : „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.” 13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. 14 Lăcustele au venit peste țara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. 15 Au acoperit toată fața pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra, și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată țara Egiptului. 16 Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron și a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. 17 Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta și rugați pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!” 18 Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 19 Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. 20 Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
Întuneric de trei zile
21 Domnul a zis lui Moise : „Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi.” 22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. 23 Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină. 24 Faraon a chemat pe Moise și a zis: „Duceți-vă și slujiți Domnului! Să nu rămână în țară decât oile și boii voștri ; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.” 25 Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru, 26 și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi și să nu rămână o unghie din ele, căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru, iar până vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului.” 27 Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a vrut să-i lase să plece. 28 Faraon a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” 29 „Da!”, a răspuns Moise, „nu mă voi mai arăta înaintea ta.”
Urgia a opta: lăcustele
1 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon , căci Eu am împietrit inima lui și inima slujitorilor lui , ca să fac aceste semne în mijlocul lor 2 și ca să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum i‑am făcut de pomină pe egipteni și ce semne am făcut în mijlocul lor! Și veți cunoaște că Eu sunt DOMNUL.”
3 Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și i‑au zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: «Până când te împotrivești să te smerești înaintea Mea? Lasă‑Mi poporul să plece, ca să‑Mi slujească! 4 Dacă nu vrei să‑Mi lași poporul să plece, iată că mâine voi trimite lăcuste pe toată întinderea țării tale . 5 Ele vor acoperi fața pământului, așa încât nu se va mai putea vedea pământul ; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, ce v‑a lăsat grindina: toți copacii și ceea ce vă răsare pe ogoare. 6 Vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor, lucru pe care nu l‑au văzut nici părinții tăi, nici părinții părinților tăi, de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.»” Moise s‑a întors și a ieșit de la Faraon.
7 Slujitorii lui Faraon i‑au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă‑i pe oamenii aceștia să plece și să‑I slujească DOMNULUI, Dumnezeului lor! Nu vezi că piere Egiptul?” 8 Așa că i‑au adus înapoi la Faraon pe Moise și pe Aaron. Faraon le‑a zis: „Duceți‑vă și slujiți‑I DOMNULUI, Dumnezeului vostru! Însă cine sunt cei ce vor merge?” 9 Moise i‑a răspuns: „Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii și cu fiicele noastre, cu turmele noastre și cu vitele noastre, căci vom avea o sărbătoare în cinstea DOMNULUI.” 10 Faraon le‑a zis: „Așa să fie DOMNUL cu voi cum vă voi lăsa eu să plecați pe voi și pe copilașii voștri! Vedeți că este rău ce v‑ați pus în gând! 11 Nu așa, ci mergeți voi, bărbații, și slujiți‑I DOMNULUI, căci așa ați cerut!” Și i‑au izgonit dinaintea lui Faraon.
12 Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise : „Întinde‑ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat grindina!” 13 Moise și‑a întins toiagul peste țara Egiptului, și DOMNUL a făcut ca toată ziua aceea și toată noaptea peste țară să sufle un vânt dinspre răsărit. Când a venit dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. 14 Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s‑au așezat pe toată întinderea Egiptului: atât de multe lăcuste cum n‑au mai fost niciodată până atunci și nici nu vor mai fi altele asemenea. 15 Au acoperit fața întregului pământ, așa încât acesta s‑a întunecat; au mâncat toată verdeața pământului și toate roadele pomilor pe care le lăsase grindina, și n‑a rămas nimic verde din copaci sau din iarba câmpului în toată țara Egiptului. 16 Faraon i‑a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeului vostru, și împotriva voastră. 17 Dar iartă‑mi te rog păcatul, numai de data aceasta, și rugați‑L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine urgia aceasta de moarte!” 18 Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat DOMNULUI. 19 DOMNUL a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le‑a aruncat în Marea Roșie; n‑a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. 20 DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, și Faraon nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece.
Urgia a noua: întunericul de trei zile
21 DOMNUL i‑a zis lui Moise : „Întinde‑ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, un întuneric așa de gros încât să‑l poți pipăi!” 22 Moise și‑a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. 23 Nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu a ieșit din casă timp de trei zile; dar toți fiii lui Israel aveau lumină în așezările lor. 24 Faraon l‑a chemat pe Moise și i‑a zis: „Duceți‑vă și slujiți‑I DOMNULUI! Numai turmele și vitele voastre să rămână. Copilașii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.” 25 Moise i‑a răspuns: „Chiar dacă ne‑ai da tu însuți jertfele și arderile‑de‑tot pe care le vom aduce DOMNULUI, Dumnezeului nostru, 26 turmele noastre tot ar trebui să meargă cu noi și să nu rămână nicio copită din ele, căci din ele vom lua ca să slujim DOMNULUI, Dumnezeului nostru, și nu știm cum vom sluji DOMNULUI până vom ajunge acolo.” 27 DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, care n‑a vrut să‑i lase să plece. 28 Faraon i‑a zis lui Moise: „Pleacă de la mine! Să nu cumva să‑mi mai vezi fața, căci în ziua în care îmi vei vedea fața, vei muri!” 29 Moise i‑a zis: „Fie cum spui! Nu‑ți voi mai vedea fața. ”