Trecerea Mării Roșii
1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului , între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare. 3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au rătăcit prin țară; îi închide pustia.’ 4 Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa. 5 S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” 6 Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7 A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8 Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. 9 Egiptenii i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor. 11 Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Nu-ți spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” 13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. 14 Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.” 15 Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16 Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17 Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea. 18 Și vor ști egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea.” 19 Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20 El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21 Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două. 22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24 În straja dimineții, Domnul , din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25 A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.” 26 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.” 27 Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. 28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30 În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.
Trecerea Mării Roșii
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 2 „Spune‑le fiilor lui Israel să se întoarcă și să poposească înaintea Pi‑Hahirotului , între Migdol și mare, față în față cu Baal‑Țefonul: în dreptul lui să poposiți, lângă mare. 3 Faraon va zice despre fiii lui Israel: «S‑au rătăcit prin țară; i‑a închis pustiul!» 4 Voi îndârji inima lui Faraon și‑i va urmări, dar Eu voi fi slăvit din pricina lui Faraon și a întregii lui oștiri, iar egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL.” Fiii lui Israel au făcut așa. 5 S‑a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s‑a schimbat față de popor. Ei au zis: „Cum de l‑am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră?” 6 Faraon și‑a pregătit carul de război și și‑a luat poporul cu el. 7 A luat șase sute de care de luptă alese și toate carele Egiptului; toate erau pline de luptători. 8 DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon i‑a urmărit pe fiii lui Israel. Fiii lui Israel ieșiseră plini de încredere . 9 Egiptenii i‑au urmărit; și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i‑au ajuns pe când poposiseră lângă mare, lângă Pi‑Hahirot, față în față cu Baal‑Țefonul.
10 Faraon se apropia. Fiii lui Israel și‑au ridicat ochii, și iată că egiptenii înaintau după ei. Și fiii lui Israel s‑au înspăimântat foarte tare și au strigat către DOMNUL. 11 Și i‑au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, de ne‑ai adus să murim în pustiu? Ce ne‑ai făcut? De ce ne‑ai scos din Egipt? 12 Oare nu lucrul acesta ți‑l spuneam noi în Egipt: «Lasă‑ne să slujim ca robi egiptenilor»? Ar fi fost mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu.” 13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți , stați pe loc, și veți vedea izbăvirea pe care v‑o va da astăzi DOMNUL, căci pe egiptenii pe care‑i vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată! 14 DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți!”
15 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „De ce strigi spre Mine? Spune‑le fiilor lui Israel să pornească! 16 Tu ridică‑ți toiagul, întinde‑ți mâna spre mare și despic‑o, iar fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat! 17 Cât despre Mine, iată că voi îndârji inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Iar Eu voi fi slăvit din pricina lui Faraon, a întregii lui oștiri, a carelor și a călăreților lui. 18 Și egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL când voi fi slăvit din pricina lui Faraon, a carelor și a călăreților lui.” 19 Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și‑a schimbat locul și a mers în urma lor, și stâlpul de nor, care mergea înaintea lor, și‑a schimbat locul și a stat în urma lor. 20 El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Era nor și întuneric pe o parte, iar pe cealaltă norul lumina noaptea. Și toată noaptea nu s‑au apropiat unii de alții.
21 Moise și‑a întins mâna spre mare. Și DOMNUL a pus marea în mișcare printr‑un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea. El a prefăcut marea în uscat , iar apele s‑au despărțit în două. 22 Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele erau zid la dreapta și la stânga lor. 23 Egiptenii i‑au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24 În straja dimineții, DOMNUL , din stâlpul de foc și de nor, a privit în jos spre tabăra egiptenilor și a stârnit învălmășeală în tabăra lor. 25 Le‑a împotmolit roțile carelor și le‑a îngreunat mersul. Atunci, egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci DOMNUL luptă pentru el împotriva egiptenilor!”
26 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna asupra mării, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor!” 27 Moise și‑a întins mâna asupra mării și, pe când se crăpa de ziuă, marea s‑a întors iarăși la locul ei. La apropierea ei, egiptenii au fugit, dar DOMNUL i‑a prăvălit în mijlocul mării. 28 Apele s‑au întors peste egipteni și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraon, pe toți cei care intraseră în mare după fiii lui Israel; nici măcar unul n‑a rămas. 29 Dar fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele erau făcute zid la dreapta și la stânga lor.
30 În ziua aceea, DOMNUL l‑a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i‑a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase DOMNUL împotriva egiptenilor. Iar poporul s‑a temut de DOMNUL și a crezut în DOMNUL și în robul Său Moise.