Nașterea lui Moise
1 Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi. 2 Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni. 3 Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală, a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul râului. 4 Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. 5 Fata lui Faraon s-a coborât la râu să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis pe roaba ei să-l ia. 6 L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plângea. I-a fost milă de el și a zis: „Este un copil de-al evreilor!” 7 Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ți alăpteze copilul?” 8 „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat pe mama copilului. 9 Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și îți voi plăti.” Femeia a luat copilul și l-a alăptat. 10 Copilul a crescut și ea l-a adus fetei lui Faraon, și el i-a fost fiu . I-a pus numele Moise (Scos) , „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.
Fuga lui Moise în Madian
11 În vremea aceea, Moise, crescând mare , a ieșit pe la frații săi și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre frații lui. 12 S-a uitat în toate părțile și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13 A ieșit și în ziua următoare și iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?” 14 Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.” 15 Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână . 16 Preotul din Madian avea șapte fete . Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Dar au venit păstorii și le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat și le-a adăpat turma. 18 Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel , el a zis: „Pentru ce vă întoarceți așa de curând azi?” 19 Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și chiar ne-a scos apă și a adăpat turma.” 20 Și el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce ați lăsat acolo pe omul acela? Chemați-l să mănânce pâine!” 21 Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora. 22 Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherșom (Sunt străin aici) ; „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o țară străină”.
Dumnezeu aude strigătul israeliților
23 După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. 24 Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov. 25 Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel și a luat cunoștință de ei.
Nașterea și copilăria lui Moise
1 Un om din casa lui Levi a mers și a luat‑o de soție pe o fiică a lui Levi. 2 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este chipeș și l‑a ascuns vreme de trei luni. 3 Apoi, când nu a mai putut să‑l ascundă, a luat pentru el un coș de papură, pe care l‑a uns cu catran și cu smoală, a pus copilul în el și l‑a așezat între trestii, pe malul Râului. 4 Sora lui stătea la distanță, ca să afle ce are să i se întâmple. 5 Fiica lui Faraon s‑a coborât la Râu să se scalde, și însoțitoarele ei se plimbau pe marginea Râului. Ea a văzut coșul în mijlocul trestiilor și a trimis‑o pe slujnica ei să‑l ia. 6 Când l‑a deschis, a văzut copilul: era un băiețel care plângea. I‑a fost milă de el și a zis: „Este dintre copiii evreilor!” 7 Atunci, sora lui i‑a zis fiicei lui Faraon: „Să mă duc să‑ți chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?” 8 Fiica lui Faraon i‑a spus: „Du‑te!” Și fata s‑a dus și a chemat‑o pe mama copilului. 9 Fiica lui Faraon i‑a zis: „Ia copilul acesta, alăptează‑mi‑l, și îți voi plăti!” Femeia a luat copilul și l‑a alăptat. 10 Când copilul a crescut, l‑a adus fiicei lui Faraon, și el i‑a fost fiu . I‑a pus numele Moise , „căci”, a zis ea, „l‑am scos din ape”.
Fuga lui Moise în Madian
11 După o vreme, când Moise s‑a făcut mare , a ieșit la frații săi și a văzut muncile istovitoare la care erau supuși . A văzut un egiptean lovindu‑l pe un evreu, unul dintre frații lui. 12 S‑a uitat în toate părțile și, văzând că nu este nimeni, l‑a lovit de moarte pe egiptean și l‑a ascuns în nisip. 13 A ieșit și a doua zi, și iată că doi evrei se certau. I‑a zis celui vinovat: „De ce îl lovești pe semenul tău?” 14 Iar el i‑a răspuns: „Cine te‑a pus pe tine căpetenie și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine, cum l‑ai omorât pe egiptean?” Moise s‑a înspăimântat și a zis: „Negreșit, faptul este cunoscut.” 15 Faraon a aflat despre lucrul acesta și căuta să‑l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit de Faraon și s‑a așezat în țara Madian. Acolo, s‑a oprit lângă o fântână .
16 Preotul Madianului avea șapte fiice . Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Dar au venit păstorii și le‑au izgonit. Atunci, Moise s‑a ridicat, le‑a luat apărarea și le‑a adăpat turma. 18 Când s‑au întors ele la tatăl lor, Reuel , el le‑a întrebat: „De ce vă întoarceți așa de curând astăzi?” 19 Ele au răspuns: „Un egiptean ne‑a scăpat din mâna păstorilor, ba încă ne‑a scos și apă și ne‑a adăpat turma.” 20 Și el le‑a zis fiicelor sale: „Și unde este? De ce l‑ați lăsat pe omul acela acolo? Chemați‑l să mănânce!” 21 Moise s‑a învoit să locuiască la omul acela, care i‑a dat‑o pe fiica sa Sefora de soție . 22 Ea a născut un fiu, căruia Moise i‑a pus numele Gherșom, căci zicea: „Locuiesc ca străin într‑o țară străină.”
23 După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și fiii lui Israel încă gemeau din cauza robiei și strigau . Strigătul lor a ajuns până la Dumnezeu. 24 Dumnezeu a auzit geamătul lor și Și‑a amintit de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov. 25 Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel și Dumnezeu a luat aminte.