Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.’” 2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece.” 3 Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” 4 Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre.”
Mărirea muncilor
5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?” 6 Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților: 7 „Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. 8 Totuși să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ 9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci.” 10 Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; 11 duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’” 12 Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13 Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14 Au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” 15 Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceți cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat.” 17 Faraon a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ 18 Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi.”
Cârtirea israeliților
19 Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.” 20 Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. 21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare.” 22 Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 După aceea, Moise și Aaron s‑au dus și i‑au spus lui Faraon: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Lasă‑Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare în cinstea Mea, în pustiu!»” 2 Faraon a răspuns: „Cine este DOMNUL, ca să ascult de glasul Lui și să‑l las pe Israel să plece? Eu nu‑l cunosc pe DOMNUL și nici nu‑l voi lăsa pe Israel să plece.” 3 Ei au zis: „Ne‑am întâlnit cu Dumnezeul evreilor. Dă‑ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, pentru a aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!” 4 Și împăratul Egiptului le‑a zis: „Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucrările lui? Plecați la muncile voastre!”
5 Faraon a zis: „Iată, acum poporul s‑a înmulțit în țară, iar voi vreți să‑l opriți de la muncile lui?” 6 Și chiar în ziua aceea, Faraon le‑a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor: 7 „Să nu le mai dați fiilor lui Israel paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte, ci să se ducă să‑și strângă singuri paie! 8 Dar să le cereți același număr de cărămizi pe care‑l făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din el, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: «Lasă‑ne să aducem jertfe Dumnezeului nostru!» 9 Să le fie îngreunată munca, așa încât să aibă ce lucra și să nu se mai ia după cuvinte înșelătoare!”
10 Asupritorii poporului și supraveghetorii au venit și au spus poporului astfel: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie; 11 duceți‑vă să vă luați paie singuri de unde veți găsi, dar nu vi se va scădea nimic din munca voastră!»” 12 Poporul s‑a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13 Asupritorii lor îi sileau, zicând: „Terminați‑vă lucrările zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14 Iar supraveghetorii fiilor lui Israel, puși peste ei de asupritorii lui Faraon, erau bătuți și li se zicea: „De ce n‑ați terminat nici ieri, nici azi numărul de cărămizi pe care le aveați de făcut, la fel ca înainte?”
15 Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au dus și s‑au plâns lui Faraon, zicând: „De ce te porți așa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie, și totuși ni se spune cu privire la cărămizi: «Faceți‑le!» Iată, robii tăi sunt bătuți, iar poporul tău este scos vinovat.” 17 El a răspuns: „Sunteți niște leneși! Niște leneși! De aceea ziceți voi: «Haidem să aducem jertfe DOMNULUI18 Acum, mergeți și lucrați; nu vi se vor da paie, dar veți face același număr de cărămizi!”
19 Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au văzut la strâmtoare, fiindcă li se zicea: „Să nu scădeți nimic din numărul cărămizilor voastre, din sarcina de zi cu zi!” 20 Când au ieșit de la Faraon, s‑au întâlnit cu Moise și Aaron, care îi așteptau, 21 și le‑au zis: „DOMNUL să vă vadă și să vă judece, fiindcă voi ne‑ați făcut de ocară înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui și le‑ați pus în mână sabia ca să ne omoare.” 22 Moise s‑a întors la DOMNUL și a zis: „Stăpâne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m‑ai trimis astfel? 23 De când m‑am dus la Faraon ca să‑i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n‑ai izbăvit nicidecum poporul Tău.”