Rugăciunea lui Ezra
1 După ce s-a sfârșit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s-au despărțit de popoarele acestor țări și au făcut urâciunile lor, ale canaaniților, hetiților, fereziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților. 2 Căci și-au luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat neamul sfânt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintâi care au săvârșit păcatul acesta.” 3 Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâșiat hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și perii din barbă și am stat jos mâhnit . 4 Atunci s-au strâns la mine toți cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu am stat jos mâhnit până la jertfa de seară . 5 Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu și am zis: 6 „Dumnezeule, sunt uluit și mi-e rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și greșelile noastre au ajuns până la ceruri. 7 Din zilele părinților noștri, am fost foarte vinovați până în ziua de azi și din pricina fărădelegilor noastre am fost dați noi, împărații noștri și preoții noștri în mâinile împăraților străini, pradă sabiei, robiei, jafului și rușinii care ne acoperă astăzi fața. 8 Și totuși Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câțiva oameni scăpați și dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre. 9 Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința împăraților perșilor și ei ne-au dat o nouă putere de viață, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda și la Ierusalim. 10 Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care ni le porunciseși prin robii Tăi, prorocii, zicând: ‘Țara în care intrați s-o stăpâniți este o țară întinată de necurățiile popoarelor din aceste ținuturi, de urâciunile cu care au umplut-o de la un capăt la altul, cu necurățiile lor. 12 Să nu dați deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă pese niciodată nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veți ajunge tari, veți mânca cele mai bune roade ale țării și o veți lăsa pe veci moștenire fiilor voștri.’ 13 După tot ce ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele și a marilor greșeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe acești oameni scăpați, 14 să începem iarăși să călcăm poruncile Tale și să ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-ar izbucni atunci iarăși mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămășiță, nici robi izbăviți? 15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept , căci astăzi noi suntem o rămășiță de robi izbăviți. Iată-ne înaintea Ta ca niște vinovați și din această pricină nu putem sta înaintea Ta.”
Problema căsătoriilor mixte
1 După ce s‑au încheiat aceste lucruri, dregătorii s‑au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s‑au separat de neamurile învecinate – canaaniții, hitiții, fereziții, iebusiții, amoniții, moabiții, egiptenii și amoriții – și de urâciunile lor. 2 Căci și‑au luat neveste dintre fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat neamul sfânt cu neamurile învecinate. Iar dregătorii și conducătorii au fost cei dintâi care au săvârșit necredincioșia aceasta!” 3 Când am auzit lucrul acesta, mi‑am sfâșiat haina și mantaua, mi‑am smuls păr din cap și din barbă și am stat jos foarte mâhnit . 4 Atunci s‑au adunat la mine toți cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel privitoare la necredincioșia celor repatriați. Și eu am stat jos, foarte mâhnit, până la jertfa de seară .
5 Apoi, la vremea jertfei de seară, m‑am ridicat din smerirea mea cu haina și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre DOMNUL, Dumnezeul meu, 6 și am zis: „O, Dumnezeul meu, sunt uluit și îmi este rușine, Dumnezeul meu, să‑mi ridic fața spre Tine! Căci fărădelegile noastre s‑au înmulțit deasupra capetelor noastre și vinovăția noastră a ajuns până la ceruri. 7 Din zilele părinților noștri și până în ziua de azi am fost foarte vinovați și din pricina fărădelegilor noastre am fost dați noi, regii noștri și preoții noștri în mâinile împăraților străini, pradă sabiei, exilului, jafului și rușinii care ne acoperă astăzi fața. 8 Dar acum, de curând, s‑a arătat îndurarea DOMNULUI, Dumnezeul nostru, ca să ne lase o rămășiță și să ne dea un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină înviorare în mijlocul robiei noastre. 9 Căci suntem robi, dar Dumnezeul nostru nu ne‑a părăsit în robia noastră, ci ne‑a arătat îndurarea Sa în fața împăraților perșilor, ca să avem parte de o restaurare: să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să‑i refacem dărâmăturile, și să avem un zid de apărare în Iudeea și la Ierusalim.
10 Iar acum, ce mai putem zice după toate acestea, o, Dumnezeul nostru? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le‑ai poruncit prin robii Tăi, profeții, zicând: «Țara în care intrați ca s‑o luați în stăpânire este o țară întinată de necurățiile popoarelor învecinate, de urâciunile cu care au umplut‑o de la un capăt la altul, cu necurățiile lor. 12 De aceea să nu le dați pe fetele voastre după fiii lor, să nu le luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă preocupe niciodată fericirea sau bunăstarea lor! În acest fel vă veți întări, veți mânca din bunătățile țării și le‑o veți lăsa pe veci moștenire fiilor voștri.» 13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a marii noastre vinovății, măcar că Tu, Dumnezeul nostru, ne‑ai pedepsit mai puțin decât meritam și ne‑ai lăsat această rămășiță, 14 să începem iarăși să călcăm poruncile Tale și să ne încuscrim cu popoarele care săvârșesc aceste urâciuni? Oare nu Te‑ai mânia pe noi și nu ne‑ai nimici, așa încât să nu mai rămână nimeni, nicio rămășiță? 15 DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept , căci astăzi noi am rămas doar câțiva, o rămășiță de oameni . Iată‑ne înaintea Ta în vinovăția noastră, căci din această pricină nu putem sta înaintea Ta!”