1 Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.
El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?” 2 Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar , despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.’” 4 Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, 5 dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat ; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.
Păcatul lui Adam
7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele. 8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei , și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” 10 El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică , pentru că eram gol, și m-am ascuns.” 11 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” 13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.” 14 Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână . 15 Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei . Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” 17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18 spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. 19 În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva , căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci.” 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi , care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.
1 Șarpele , însă, era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din orice pom din grădină?” 2 Femeia i‑a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul oricărui pom din grădină. 3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»” 4 Atunci, șarpele i‑a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri! 5 Dimpotrivă, Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând ce este bine și ce este rău.”
6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, că era o încântare pentru ochi și că era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat . Apoi i‑a dat și bărbatului ei , care a mâncat și el . 7 Atunci li s‑au deschis amândurora ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut șorțuri din ele.
Urmările păcatului în lume
8 Când au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, omul și femeia lui s‑au ascuns de fața Lui printre pomii din grădină. 9 Dar DOMNUL Dumnezeu a început să‑l strige pe om și i‑a zis: „Unde ești?” 10 El a răspuns: „Ți‑am auzit glasul în grădină și mi‑a fost frică , pentru că sunt gol, așa că m‑am ascuns.” 11 Și DOMNUL Dumnezeu i‑a zis: „Cine ți‑a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine , ea mi‑a dat din pom și am mâncat.” 13 Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia I‑a răspuns: „Șarpele m‑a amăgit și am mâncat din pom.”
14 DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui:
„Fiindcă ai făcut lucrul acesta,
blestemat să fii între toate animalele
și între toate fiarele câmpului;
pe pântece să te târăști
și țărână să mănânci
în toate zilele vieții tale!
15 Vrăjmășie voi pune între tine și femeie,
între sămânța ta și sămânța ei .
Sămânța ei îți va zdrobi capul,
iar tu îi vei străpunge călcâiul.”
16 Femeii i‑a zis:
„Îți voi da suferință multă și sarcină grea;
cu durere vei naște copii,
și dorința ta se va ține după bărbatul tău,
iar el va stăpâni peste tine.”
17 Lui Adam i‑a zis:
„Fiindcă ai ascultat de glasul femeii tale
și ai mâncat din pomul
din care îți poruncisem să nu mănânci,
blestemat va fi pământul din pricina ta.
Cu trudă îți vei scoate hrana din el
în toate zilele vieții tale;
18 spini și pălămidă îți va da
și vei mânca iarba de pe câmp.
19 În sudoarea feței îți vei mânca pâinea,
până te vei întoarce în pământ,
fiindcă din el ai fost luat;
căci țărână ești
și în țărână te vei întoarce!”
20 Omul i‑a pus femeii sale numele Eva , căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 DOMNUL Dumnezeu le‑a făcut lui Adam și femeii lui haine din piele și i‑a îmbrăcat cu ele.
22 DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată , omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci!” 23 De aceea, DOMNUL Dumnezeu l‑a alungat din grădina Eden ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Astfel l‑a izgonit El pe om; iar la răsăritul grădinii Eden a pus niște heruvimi care să învârtă o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul spre pomul vieții.